Institutul
Naţional de Cercetare - Dezvoltare Marină “Grigore Antipa”
- scurt istoric -
Institutul Român de Cercetare Marină “Grigore Antipa” - IRCM - a
fost înfiinţat în 1970, în scopul continuării
tradiţiei
centenare în cercetari marine iniţiată de către Emil Racoviţă,
Ioan Borcea şi
Grigore Antipa. IRCM a aparut în urma fuziunii mai multor unităţi
de cercetare mici:
- Staţia Zoologică Marină “Prof. I. Borcea” (Agigea);
- Staţia de Cercetări Marine Pescăreşti “Dr. Gr. Antipa”
(Constanţa);
- Secţia de Biologie Marină (Constanţa) a Institutului de
Biologie “T. Săvulescu” (Academia Română, Bucureşti);
- Staţia Oceanografică (Constanţa);
- Laboratorul de Sedimentologie Marină (Bucureşti).
În primi 10 ani de existenţă, IRCM
a aparţinut de Consiliul Naţional de Ştiinţă şi Tehnologie. După 1980,
institutul a fost subordonat temporar Ministerului Educaţiei (1981),
Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare (1982), şi apoi
Biroului Central pentru Pescuit şi Prelucrarea Peştelui. (1982 - 1989).
Sub noile premise create de revoluţie, institutul a fost afiliat
Ministerului Mediului (devenit Ministerul Apelor, Pădurilor şi
Protecţiei Mediului), începând din 1990.
Încă de la înfiinţarea
sa, IRCM a funcţionat ca unitate de cercetare interdisciplinară.
În anul 1999, sub
autoritatea Ministerului Mediului şi Gospodăririi Apelor, a fost creat
Institutul
Naţional de Cercetare - Dezvoltare Marină, prin reorganizarea
Institutului Român de Cercetare Marină. În scopul
recunoaşterii tradiţiei centenare şi a continuităţii oceanologiei
naţionale,
institutul este denumit după Profesorul Grigore Antipa (1867 - 1944),
fondatorul şcolii româneşti de ecologie marină.
|