1.Scopul acestui Cod este de a pune la dispoziţie o normă internaţională referitoare la siguranţa transportului maritim în vrac a produselor chimice lichide periculoase şi nocive, enumerate în capitolul 17 al Codului, impunând navelor utilizate pentru un astfel de transport, indiferent de tonaj, norme de proiectare şi de construcţie, şi un echipament care să permită reducerea la minim a riscurilor la care sunt supuse nava, echipajul său şi mediul înconjurător, ţinând cont de natura produselor transportate.

2.Codul se bazează în esenţă pe principiul clasificării navelor cisternă pentru produse chimice în tipuri diferite, în funcţie de gradul de risc pe care îl prezintă produsele transportate de aceste nave. Fiecare produs poate avea una sau mai multe proprietăţi periculoase precum: inflamabilitatea, toxicitatea, corozivitatea şi reactivitatea şi care de asemenea pot prezenta riscuri pentru mediu în caz de deversări accidentale.

3.În toată perioada de elaborare a Codului s-a admis că acesta trebuie să se bazeze pe noţiuni corecte de construcţie şi mecanică navală, ca şi pe cele mai recente cunoştinţe referitoare la pericolele pe care le prezintă diferitele produse vizate; în plus, s-a admis că tehnologia de proiectare a navelor cisternă pentru transportul produse chimice nu este numai o tehnologie complexă ci şi una care evoluează rapid. Deci, Codul nu trebuie să aibă un caracter imuabil, iar Organizaţia trebuie să reexamineze periodic Codul ţinând cont atât de experienţa acumulată cât şi de progresele care intervin.

4.Amendamentele la Cod, care se referă la cerinţele pentru produsele noi şi condiţiile de transport pentru acestea, trebuie să fie difuzate cu titlu provizoriu sub forma de recomandări până când ele trebuie să fie adoptate de către Comitetul Securităţii Maritime (MSC) şi Comitetul pentru Protecţia Mediului Marin (MEPC) al Organizaţiei, conform prevederilor articolului VIII al Convenţiei internaţionale din 1974 pentru ocrotirea vieţii omeneşti pe mare (SOLAS 74) şi articolului 16 al Convenţiei internaţionale din 1973 pentru prevenirea poluării de către nave, aşa cum a fost modificată prin Protocolul referitor la aceasta (MARPOL 73/78), respectiv ţinând seama de intrarea în vigoare a amendamentelor la acestea.

6.Elaborarea Codului a fost mult sprijinită prin activitatea pertinentă a Asociaţiei internaţionale a societăţilor de clasificare (IACS) şi a Comisiei Electrotehnice Internaţionale (DEC).

8.Prezentarea Codului este similară cu cea a Codului internaţional pentru construcţia şi echipamentul navelor pentru transportul în vrac al gazelor lichefiate (Codul IGC) adoptat de Comitetul Securităţii Maritime la cea de-a patruzeci şi opta sesiune a sa. în conformitate cu prevederile Codului IGC, navele pentru transportul gazelor pot de asemenea să transporte în vrac produse chimice lichide menţionate în acesta.

9.Ediţia Codului publicată în 1998 se bazează pe textul original adoptat de MSC prin rezoluţia MSC.4(48). Ca răspuns la rezoluţia 15 a Conferinţei internaţionale din 1973 privind poluarea marină, la cea de-a douăzeci şi doua sesiune a sa MEPC a adoptat prin rezoluţia MEPC. 19(22) Codul IBC extins la aspecte privind prevenirea poluării marine în scopul implementării Anexei II la MARPOL 73/78.

	Rezoluţia	Data adoptării	Data acceptării	Data intrării în vigoare
1	MSC. 10(54)	29 aprilie 1987	29 aprilie 1988	30 octombrie 1988
2	MSC. 14(57) MEPC.32(27)	11 aprilie 1989 17 martie 1989	12 aprilie 1990 12 aprilie 1990	13 octombrie 1990 13 octombrie 1990
3	MSC.28(61) MEPC.55(33)	11 decembrie 1992 30 octombrie 1992	1 ianuarie 1994 1 ianuarie 1994	1 iulie 1994 1 iulie 1994
4	MSC. 50(66) MEPC.69(38)	4 iunie 1996 10 iulie 1996	1 ianuarie 1998 1 ianuarie 1998	1 iulie 1998 1 iulie 1998
5	MSC. 58(67) MEPC. 73(39)	5 decembrie 1996 10 martie 1997	1 ianuarie 1998 10 ianuarie 1998	1 iulie 1998 10 iulie 1998*

11.Ţinând seama de data intrării în vigoare a amendamentelor din 1983 la SOL AS 74 ( adică 1 iulie 1986) şi de data implementării Anexei II la MARPOL 73/78, acest Cod a devenit obiectul cerinţelor obligatorii în virtutea acestor Convenţii. De altfel, amendamentele la Cod care au ca obiect siguranţa sau poluarea marină trebuie să fie adoptate şi puse în practică în conformitate cu procedurile menţionate în Articolul VIII la SOLAS 74 şi respectiv Articolul 16 la MARPOL 73/78.

.1 produse care prezintă riscuri importante de incendiu, suplimentar faţă de cele ale produselor petroliere şi ale produselor similare inflamabile;

1.1.2 B În sensul Convenţiei MARPOL 73/78, Codul se aplică numai navelor cisternă pentru produse chimice, aşa cum au fost definite în regula 1(1) din Anexa II la aceasta, care transportă substanţe lichide nocive, clasificate în categoria A, B sau C şi identificate astfel prin literele "A", "B" sau "C" în coloana "c".

1.1.3. Dacă se intenţionează să se transporte în vrac un produs care nu este specificat în lista din capitolul 17 sau 18, Administraţia şi Administraţiile porturilor implicate în acest transport trebuie să prevadă condiţiile preliminare corespunzătoare de transport, ţinând cont de criteriile pentru evaluarea riscului prezentat de produsele chimice în vrac. Organizaţia trebuie să fie notificată asupra condiţiilor în scopul luării în considerare pentru includerea produsului în Cod. Pentru evaluarea riscului de poluare a unui produs de acest fel şi atribuirea categoriei lui de poluare trebuie să se respecte procedura specificată în regula 3(4) a Anexei II la MARPOL 73/78.

1.2.1. Riscul de incendiu este definit prin punctul de inflamabilitate, punctul de fierbere, limitele de inflamabilitate şi temperatura de autoaprindere a produsului chimic,

DL₅₀ (pe cale orală): o doză care este mortală pentru 50% din subiecţii supuşi testării, dacă aceasta se administrează pe cale orală;

DL₅₀ (pe cale cutanată): o doză care este mortală pentru 50% din subiecţii supuşi testării, dacă aceasta se administrează pe cale cutanată;

CL₅₀: concentraţia care este mortală la inhalare pentru 50% din subiecţii supuşi testării.

.1 limita maximă de expunere (E.E.L) sau CL₅₀

1.3.3. Punct de fierbere este temperatura la care un produs are o presiune de vapori egală cu presiunea atmosferică.

1.3.5. Zona de marfă este acea parte a navei care cuprinde tancurile de marfă, tancurile de reziduuri, compartimentele pompelor de marfă, inclusiv compartimentele pompelor, coferdamurile, spaţiile de balast sau spaţiile goale adiacente tancurilor de marfă sau tancurilor de reziduuri, precum şi zonele de punte situate pe întreaga lungime şi lăţime a părţii din navă de deasupra spaţiilor mai sus menţionate. Dacă tancurile independente sunt instalate în spaţiile magaziilor, coferdamuri, spaţiile de balast sau spaţiile goale situate la extremitatea pupa a spaţiului de magazie situat cel mai în pupa sau la extremitatea prova a spaţiului de magazie situat cel mai în prova, atunci ele sunt excluse din zona de marfa.

1.3.6. Compartimentul pompelor de marfă reprezintă încăperea care conţine pompele şi accesoriile lor destinate manipulării produselor vizate de Cod.

1.3.7. Încăperi de serviciu pentru marfă sunt încăperile situate în interiorul zonei de marfă care sunt utilizate ca ateliere, dulapuri şi magazii cu o suprafaţă mai mare de 2 m², utilizate pentru echipamentul de manipulare a mărfii şi care au.

1.3.10. Coferdamul este spaţiul de separare cuprins între doi pereţi adiacenţi sau două punţi adiacente din oţel. Acest spaţiu poate fi un spaţiu gol sau un spaţiu de balast.

1.3.12. Limitele de inflamabilitate sunt condiţiile care definesc starea în care se află un amestec de combustibil şi oxidant în care aplicarea unei surse externe de aprindere, suficient de puternică, permite să se producă instantaneu aprinderea într-un aparat de încercare dat.

1.3.13. Punctul de inflamabilitate este temperatura exprimată în grade Celsius, la care un lichid degajă o cantitate suficientă de vapori inflamabili pentru a se produce aprinderea. Valorile indicate în Cod sunt acelea determinate prin "încercarea în creuzet închis" cu aparatură aprobată pentru determinarea punctului de inflamabilitate.

1.3.16. Lungime (L) înseamnă 96% din lungimea totală la linia de plutire situată la o distanţă deasupra chilei egală cu 85% din înălţimea de construcţie minimă, măsurată de la faţa superioară a chilei, sau distanţa de la faţa exterioară a etravei până la axul cârmei la acea linie de plutire, luându-se valoarea cea mai mare. La navele proiectate pentru a naviga cu chila înclinată, linia de plutire la care este măsurată lungimea trebuie să fie paralelă cu linia de plutire la plină încărcătură. Lungimea (L) se măsoară în metri.

.3 orice căldare cu combustibil lichid sau orice instalaţie de combustibil lichid.

1.3.18. Încăperile de maşini sunt toate încăperile de maşini de categoria A şi toate celelalte încăperi care conţin maşinile de propulsie, căldările, instalaţiile de combustibil lichid, maşinile cu abur şi maşinile cu combustie internă, generatoarele şi motoarele electrice importante, staţiile de încărcare a combustibilului, instalaţiile frigorifice, stabilizatoarele de ruliu, instalaţiile de ventilaţie şi de aer condiţionat aferente maşinii, precum şi încăperile similare şi puţurile aferente acestor încăperi.

1.3.18A MARPOL 73/78 înseamnă Convenţia internaţională din 1973 pentru prevenirea poluării de către nave, aşa cum a fost modificată de Protocolul din 1978 referitor la aceasta.

1.3.22. Compartimentul pompelor este o încăpere situată în zona de marfa, care conţine pompele şi accesoriile destinate manipulării balastului şi a combustibilului lichid.

1.3.25. Încăperile de serviciu sunt acele încăperi utilizate pentru bucătării, oficii, care conţin instalaţii de gătit, dulapuri, încăperi pentru poştă şi valori, spaţii de depozitare, ateliere care nu fac parte din încăperile de maşini şi din încăperi similare, precum şi puţurile aferente acestor încăperi.

1.3.28. Densitatea de vapori sau densitatea relativă a vaporilor este raportul dintre masa unui volum de vapori sau gaz (fără prezenţa aerului) şi masa unui volum egal de aer la aceeaşi presiune şi temperatură. Densitatea vaporilor mai mică sau mai mare decât 1 arată că vaporii sunt mai uşori sau mai grei decât aerul.

1.4.1. Dacă prevederile Codului impun montarea sau transportarea la bordul unei nave a unei anumite instalaţii, a unui anumit material, dispozitiv, aparat, element al echipamentului sau a unui tip al acestora, sau adoptarea unei anumite prevederi, sau conformitatea cu o procedură sau amenajare, Administraţia poate autoriza montarea sau transportarea la bord a unei alte instalaţii, a unui alt material, dispozitiv, aparat, element al echipamentului sau a unui tip al acestora, sau adoptarea oricărei alte prevederi, proceduri sau amenajări pentru acea navă, dacă s-a stabilit, în urma încercărilor sau prin alt mod, că această instalaţie, acest material, dispozitiv, aparat sau element al echipamentului sau un tip al acestora, sau că această prevedere, procedură sau amenajare, au o eficacitate cel puţin egală cu cea prevăzută de Cod. Totuşi, Administraţia nu poate autoriza adoptarea de metode sau proceduri de exploatare ca alternativă la o anumită instalaţie, un anumit material, dispozitiv, aparat, element al echipamentului sau la un tip al acestora, care sunt prevăzute de Cod, numai dacă această înlocuire este permisă în mod special de Cod.

1.4.2. Dacă Administraţia autorizează astfel substituirea unei instalaţii, a unui material, dispozitiv, aparat, element al echipament sau a unui tip al acestora, sau a unei prevederi, proceduri, sau amenajări, sau a unei noi proiectări sau aplicări, ea trebuie să comunice Organizaţiei particularităţile acestora însoţite de un raport justificativ, pentru ca Organizaţia să le poată comunica şi altor guverne contractante la Convenţia SOLAS din 1974 şi părţilor la MARPOL 73/78, în scopul informării inspectorilor lor.

1.5.1.2. Administraţia care numeşte inspectorii sau organizaţiile recunoscute pentru efectuarea inspecţiilor, trebuie cel puţin să împuternicească orice inspector numit sau organizaţie recunoscută pentru ca să:

.2 efectueze inspecţii dacă sunt solicitate de autoritatea Statului portului respectiv, Administraţia trebuie să notifice Organizaţiei responsabilităţile specifice şi condiţiile delegării autorităţii acordate inspectorilor numiţi sau organizaţiilor recunoscute, pentru a fi difuzate guvernelor contractante.

1.5.1.3. Dacă un inspector numit sau organizaţia recunoscută stabileşte că starea navei sau a echipamentului său nu corespunde de fapt menţiunilor din certificat sau este în aşa fel încât nava nu poate să iasă în mare fără pericol pentru ea însăşi sau persoanele aflate la bord, acest inspector sau organizaţia trebuie să se asigure imediat că sunt luate măsuri de remediere şi trebuie să comunice Administraţiei în timp util. Dacă nu sunt luate aceste măsuri de remediere, certificatul respectiv trebuie să fie retras, iar Administraţia informată imediat; şi, dacă nava se află într-un port al unui alt guvern contractant, autoritatea statului portului trebuie, de asemenea, să fie informată imediat.

1.5.1.4. În fiecare caz, Administraţia trebuie să garanteze efectuarea completă şi eficientă a inspecţiei şi să se angajeze să asigure masurile necesare pentru îndeplinirea acestei obligaţii.

1.5.2.1. În cazul unei nave cisternă pentru produse chimice structura, echipamentul, instalaţiile, amenajările şi materialele (altele decât elementele pentru care s-au eliberat Certificatul de siguranţă a construcţiei pentru nava de marfă, Certificatul de siguranţă a echipamentului pentru nava de marfă şi Certificatul de siguranţă radio pentru nava de marfă şi Certificatul de siguranţă radiotelegrafică pentru nava de marfa sau Certificatul de siguranţă radiotelefonică pentru nava de marfa) trebuie să fie supuse următoarelor inspecţii:

.1 O inspecţie iniţială, efectuată înainte ca nava să fie pusă în exploatare sau înainte de a i se elibera pentru prima dată Certificatul internaţional de conformitate pentru transportul în vrac al produselor chimice periculoase, care trebuie să includă o examinare completă a structurii sale, a echipamentelor, instalaţiilor, amenajărilor şi materialelor sale în măsura în care acest Cod se aplică navei. Această inspecţie trebuie să fie astfel încât să se asigure că structura navei, echipamentul, instalaţiile, amenajările şi materialele corespund prevederilor aplicabile ale acestui Cod.

.2 O inspecţie periodică la intervalele specificate de Administraţie, dar fără a depăşi 5 ani, care trebuie să fie astfel încât să se asigure că structura, echipamentul, instalaţiile, amenajările şi materialul corespund prevederilor aplicabile acestui Cod.

.3 Cel puţin o inspecţie intermediară în timpul perioadei de valabilitate a Certificatului internaţional de conformitate pentru transportul în vrac al produselor chimice periculoase, în cazurile în care se efectuează numai o singură inspecţie intermediară în orice perioadă de valabilitate a certificatului, aceasta trebuie efectuată cu cel mult 6 luni înainte sau cel mult 6 luni după data care marchează jumătatea perioadei de valabilitate a certificatului. Inspecţiile intermediare trebuie să permită asigurarea că echipamentul de siguranţă şi alte echipamente, precum şi instalaţiile de pompare şi tubulatura aferentă, corespund prevederilor aplicabile din acest Cod şi sunt în bună stare de funcţionare. Aceste inspecţii trebuie menţionate în Certificatul internaţional de conformitate pentru transportul în vrac al produselor chimice periculoase.

.4 O inspecţie anuală obligatorie în decurs de trei luni înainte sau după data de aniversare a Certificatului internaţional de conformitate pentru transportul în vrac al produselor chimice periculoase, care trebuie să includă o examinare generală pentru asigurarea că structura, echipamentul, instalaţiile, amenajările şi materialele rămân în toate privinţele satisfăcătoare pentru exploatarea căreia îi este destinată nava. Această inspecţie trebuie menţionată în Certificatul internaţional de conformitate pentru transportul în vrac al produselor chimice periculoase.

.5 O inspecţie suplimentară, generală sau parţială după caz, care trebuie să fie efectuată dacă se consideră necesar după o anchetă conform subparagrafului 1.5.3.3, sau ori de câte ori nava suferă reparaţii sau înlocuiri importante. Această inspecţie trebuie să fie astfel încât să se asigure că reparaţiile sau înlocuirile necesare au fost efectiv realizate, că materialele folosite la aceste reparaţii sau înlocuiri şi calitatea execuţiei acestora sunt satisfăcătoare, şi că nava poate să iasă în mare fără pericol pentru ea însăşi sau persoanele aflate la bord.

1.5.3.1. Starea tehnică a navei şi a echipamentului său trebuie menţinute conform prevederilor Codului astfel încât nava să poată ieşi în mare fără pericol pentru ea însăşi sau persoanele aflate la bord.

1.5.3.3. Ori de câte ori se produce un accident la o navă sau este descoperită o defecţiune, care fie afectează siguranţa navei, fie eficienţa sau completitudinea mijloacelor sale de salvare sau a unui alt echipament, comandantul sau armatorul navei trebuie să informeze cu prima ocazie Administraţia, inspectorul numit sau organizaţia recunoscută răspunzătoare pentru eliberarea certificatului respectiv, care trebuie să iniţieze cercetări pentru a stabili dacă este necesară o inspecţie conform prevederilor subparagrafului 1.5.2.1.5. Dacă nava se află în portul unui alt guvern contractant, comandantul navei sau armatorul trebuie să informeze imediat autoritatea respectivă a Statului portului, iar inspectorul numit sau organizaţia recunoscută trebuie să se convingă că această informare a fost făcută.

1.5.4.1. Un certificat numit Certificat internaţional de conformitate pentru transportul în vrac al produselor chimice periculoase al cărui model este reprodus în apendice, trebuie să fie eliberat după inspecţia iniţială sau o inspecţie periodică a oricărei nave cisternă pentru produse chimice care efectuează voiaje internaţionale şi care corespunde cerinţelor aplicabile Codului.

1.5.5. Eliberarea sau vizarea Certificatului internaţional de conformitate de către alt guvern

1.5.5.1. O Parte la Convenţia SOLAS 1974 şi la MARPOL 73/78 poate, la cererea unei alte Părţi, să dispună ca o navă împuternicită să arboreze pavilionul unui alt Stat, să fie inspectată şi, dacă se apreciază că cerinţele Codului sunt îndeplinite, să elibereze sau să autorizeze eliberarea certificatului pentru această navă, şi, după caz, să vizeze sau să autorizeze vizarea Certificatului în conformitate cu Codul. Orice certificat astfel eliberat trebuie să conţină o declaraţie care să stabilească că el a fost eliberat la cererea guvernului ţării în care nava este înmatriculată.

1.5.6.2. Nu trebuie permisă nici o prelungire a perioadei de valabilitate de cinci ani a certificatului.

.2 la trecerea navei sub pavilionul altui Stat. Un certificat nou trebuie eliberat numai dacă guvernul emitent al noului Certificat este pe deplin satisfăcut că nava corespunde cerinţelor subparagrafelor 1.5.3.1 şi 1.5.3.2. în cazul în care are loc un transfer între guvernele contractante, dacă cererea este făcută într-un interval de 12 luni de la efectuarea transferului, Guvernul Statului al cărui pavilion nava îl arborase anterior, va transmite, cât mai repede posibil Administraţiei copii ale certificatelor cu care nava a fost prevăzută înainte de transfer şi copii ale rapoartelor inspecţiilor pertinente, dacă acestea din urmă sunt disponibile.

2.1.1. Navele, care intră sub incidenţa Codului, trebuie să supravieţuiască efectelor normale ale inundării care rezultă după o avarie ipotetică a corpului navei provocată de o forţă exterioară, în plus, pentru a asigura protecţia navei şi a mediului înconjurător, tancurile de marfa trebuie protejate la penetrare în caz de avarie minoră suferită de navă ca urmare, spre exemplu, a unui şoc datorită izbirii de cheu sau de un remorcher, şi să fie protejate, într-o anumită măsură, faţă de o avarie datorată unei coliziuni sau unei eşuări, prin localizarea lor la distanţe minime determinate, spre interior faţă de bordajul navei. Atât avaria ipotetică cât şi amplasarea tancurilor de marfa în raport cu bordajul navei trebuie să fie dependente de gradul de pericol pe care îl prezintă produsele ce urmează a fi transportate.

Astfel, o navă de tipul 1 este o navă cisternă destinată transportului produselor considerate ca prezentând cel mai mare risc general, în timp ce navele de tipul 2 şi de tipul 3 sunt destinate transportului produselor care prezintă riscuri cu importanţă progresiv scăzută, în consecinţă, o navă de tipul 1 trebuie să supravieţuiască celei mai severe norme de avarie, iar tancurile sale de marfa navei trebuie să fie amplasate la distanţa maximă prevăzută în raport cu bordajul exterior.

2.1.3. Tipul de navă cerut pentru transportul fiecărui produs este indicat în coloana "e" a tabelului de la capitolul 17.

2.2.1. Navelor prevăzute de Cod li se poate atribui un bord liber minim autorizat de către Convenţia internaţională asupra liniilor de încărcare în vigoare. Totuşi, pescajul corespunzător bordului liber atribuit nu trebuie să fie mai mare decât pescajul maxim autorizat de acest Cod.

2.2.3. Pentru a calcula efectul suprafeţelor libere a lichidelor consumabile pentru cazurile de încărcare, trebuie să se considere că, pentru fiecare tip de lichid, cel puţin o pereche de tancuri laterale sau un singur tanc central are o suprafaţă liberă şi tancul sau combinaţia de tancuri care va fi luată în considerare trebuie să fie aceea unde efectul suprafeţei libere este cel mai mare. Efectul suprafeţei libere în compartimentele neavariate trebuie să fie calculat în conformitate cu o metodă considerată acceptabilă de către Administraţie.

2.2.4. În mod normal, balastul solid nu trebuie folosit în spaţiile dublului fund din zona de marfa. Totuşi, dacă din considerente de stabilitate, amplasarea balastului solid în aceste spaţii devine inevitabilă, dispunerea acestui balast trebuie să fie dictată de necesitatea asigurării faptului că sarcinile de şoc care rezultă din avarierea fundului nu sunt transmise direct la structura tancului de marfă.

2.2.5. Comandantul navei trebuie să primească Informaţia asupra încărcării şi stabilităţii navei. Această Informaţie trebuie să conţină detalii referitoare la cazurile tipice de exploatare şi la cazurile de navigaţie în balast, prevederile pentru evaluarea altor cazuri de încărcare şi un rezumat al informaţiilor referitoare la capacitatea de supravieţuire a navei, în plus, Informaţia trebuie să conţină suficiente date pentru a-i permite comandantului să încarce şi să exploateze nava în siguranţă şi în conformitate cu uzanţele maritime.

2.3.1. Instalarea şi comanda valvulelor pentru evacuările prin bordaj, care provin din spaţiile situate sub puntea de bord liber sau din spaţiile limitate de suprastructuri şi rufuri situate pe puntea de bord liber şi prevăzute cu uşi etanşe la apă, trebuie să corespundă cerinţelor regulii pertinente a Convenţiei internaţionale asupra liniilor de încărcare în vigoare, cu excepţia faptului că alegerea valvulelor trebuie să se limiteze la:

Capacitatea de supravieţuire a navei după avarie trebuie să fie analizată pe baza informaţiilor comunicate Administraţiei pentru toate cazurile de încărcare prevăzute şi variaţiile de pescaj şi asietă. Nu se va ţine cont de cazurile de navigaţie în balast, când nava cisternă pentru transportul produselor chimice nu transportă produsele vizate de Cod sau transportă numai reziduuri ale acestor produse.

.1 Avarie de bordaj
.1.1 Extindere longitudinală		1/3 L2/3 sau 14,5 m, luându-se valoarea mai mică
.1.2 Extindere transversală: (măsurată de la bordaj perpendicular pe planul diametral, la nivelul liniei de încărcare de vară)		B/5 sau 11, 5 m, luându-se valoarea mai mică
.1.3 Extindere verticală: (de la linia teoretică a învelişului fundului în planul diametral)		în sus nelimitat
.2 Avarie de fund:	Pe o lungime de 0,3 L măsurată de la perpendiculara prova a navei	Pe orice parte a navei
.2.1 Extinderea longitudinală:	1/3 L2/3 sau 14,5 m, luându-se valoarea mai mică	1/3 L2/3 sau 5 m, luându-se valoarea mai mică
.2.2 Extinderea transversală:	B/6 sau 10 m luându-se valoarea mai mică	B/6 sau 5 m, luându-se valoarea mai mică
.2.3 Extinderea verticală	B/15 sau 6 m, luându-se valoarea mai mică (măsurată de la linia teoretică a învelişului fundului în planul diametral (vezi 2.6.2)	B/15 sau 6 m, luându-se valoarea mai mică (măsurată de la linia teoretică a învelişului fundului în planai diametral (vezi 2.6.2)

2.6.1. Tancurile de marfa trebuie să fie amplasate la următoarele distanţe faţă de bordaj:

2.6.2. Cu excepţia navelor de tipul 1, puţurile de aspiraţie prevăzute în tancurile de marfa pot pătrunde în zona de avarie a fundului specificată la 2.5.1.2.3, cu condiţia ca suprafaţa acestor puţuri să fie cât mai restrânsă posibil şi ca ele să nu se extindă sub plafonul dublului fund pe o înălţime mai mare de 25% din înălţimea dublului fund sau 350 mm, luându-se valoarea cea mai mică dintre aceste dimensiuni. Dacă nu există dublu fund, pătrunderea puţurilor de aspiraţie aferente tancurilor independente sub limita superioară a avariei de fund nu trebuie să depăşească 350 mm. Puţurile de aspiraţie prevăzute în conformitate cu acest paragraf pot fi excluse atunci când se determină compartimentele afectate de avarie.

2.7.1. Prevederile de la 2.9 trebuie să fie confirmate prin calcule care să ţină cont de caracteristicile de bază ale navei, dispunerea, configuraţia şi conţinutul compartimentelor avariate, de repartizarea, densităţile relative şi efectul suprafeţelor libere, ca şi de pescaj şi de asietă pentru toate cazurile de încărcare.

Spaţii	Permeabilităţi
Magazii pentru provizii	0,60
Ocupate de încăperi de locuit	0,95
Ocupate de maşini	0,85
Goale	0,95
Destinate lichidelor consumabile	De la 0 la 0,95*
Destinate altor lichide	De la 0 la 0,95*

2.7.4. Fiecare perete despărţitor etanş la apă situat în zona de extindere maximă a avariei, care a fost definit la paragraful 2.5.1 şi care se consideră că a suferit o avarie în poziţiile indicate la paragraful 2.8.1, trebuie considerat avariat. Dacă avarie este mai mică decât dimensiunea maximă ce va fi luată în considerare în conformitate cu prevederile paragrafului 2.5.2, numai pereţii despărţitori sau o combinaţie dintre aceşti pereţi etanşi la apă situaţi în interiorul acestei zone de avarie de dimensiuni mici, trebuie să fie consideraţi avariaţi.

2.7.6. Dispozitivele de echilibrare care necesită mijloace mecanice cum ar fi valvulele sau tubulaturile de echilibrare, dacă există, nu trebuie să fie luate în considerare la reducerea unghiului de bandare sau la asigurarea stabilităţii reziduale minime conform cerinţelor de la 2.9, ci trebuie asigurată o stabilitate reziduală suficientă în toate stadiile de echilibrare. Spaţiile care sunt legate prin canale cu secţiune mare pot fi considerate drept spaţii comune.

.2 O navă de tipul 2 cu lungimea mai mare de 150 m trebuie să suporte o avarie oriunde pe lungimea sa;

.6 O navă de tipul 3 cu o lungime mai mică de 125 m trebuie să poată suporta o avarie oriunde pe lungimea sa, fără ca aceasta să afecteze încăperea de maşini în cazul în care este situată în pupa navei. Totuşi, Administraţia trebuie să ţină seama de capacitatea navei de a supravieţui inundării încăperii de maşini.

2.8.2. În cazul navelor mici de tipul 2 şi 3, care nu corespund în întregime cerinţelor pertinente: ale paragrafelor 2.8.1.3 şi 2.8.1.6, Administraţia poate acorda derogări speciale numai dacă sunt luate măsuri pentru asigurarea unui grad de siguranţă echivalent. Natura acestor măsuri alternative trebuie aprobată şi menţionată clar, iar documentele aferente trebuie puse la dispoziţia Administraţiei portuare. Orice derogare de acest tip trebuie menţionată legal în Certificatul internaţional de conformitate la care se referă paragraful 1.5.4.

.1 linia de plutire, ţinând cont de afundare, bandare şi asietă, trebuie să fie situată sub marginea inferioară a oricărei deschideri prin care se poate produce o inundare progresivă sau o inundare rapidă. Aceste deschideri trebuie să includă tubulaturile de aerisire şi deschiderile care sunt închise cu ajutorul uşilor sau capacelor etanşe la intemperii şi se pot exclude acele deschideri închise prin capacele gurilor de vizitare cu soclu şi fără soclu etanşe la apă, capacele mici etanşe la apă ale gurilor tancurilor de marfa care menţin o etanşeitate ridicată a punţii, uşile glisante etanşe la apă, acţionate de la distanţă şi hublourile de bordaj de tip fix,

.1 diagrama braţelor de redresare va avea o extindere minimă de 20 °C dincolo de poziţia de echilibru în corelaţie cu un braţ maxim de redresare rezidual de cel puţin 0,1 m pe un interval de 20°; aria cuprinsă sub diagrama braţelor de redresare nu va fi mai mică de 0,0175 m rad. Deschiderile neprotejate nu trebuie să intre în apă atunci când unghiul de înclinare al navei se situează în acest interval, în afară de cazul în care spaţiul respectiv se consideră inundat, în cadrul acestui interval se permite intrarea în apă a oricărei deschideri menţionate în paragraful 2.9.2.1 şi a altor deschideri care pot fi închise etanş la intemperii; şi

3.1.1. Dacă nu se prevede în mod expres altfel, tancurile care conţin o marfa sau reziduuri de marfa care fac obiectul Codului, trebuie să fie separate de încăperile de locuit, serviciu şi de încăperile de maşini şi tancurile de apă potabilă şi spaţiile destinate proviziilor pentru consumul uman, printr-un coferdam, un spaţiu gol, un compartiment de pompe marfa, un compartiment de pompe, un tanc gol, un tanc de combustibil lichid sau alte spaţii similare.

.3 să aibă instalaţii de aerisire tancuri individuale.

3.1.4. Mărfurile care fac obiectul Codului nu trebuie să fie transportate în nici unul din tancurile picului prova sau picului pupa.

3.2.1. Nici o încăpere de locuit, de serviciu sau nici un post de comandă nu se va amplasa în interiorul zonei de marfă, cu excepţia amplasării deasupra unei nişe a compartimentului pompelor de marfa sau a unei nişe a compartimentului de pompe, în conformitate cu prevederile regulii II-2/56 a Amendamentelor SOLAS din 1983, şi nici un tanc de marfă sau reziduuri de marfă nu se va amplasa în pupa extremităţii prova a oricărei încăperi de locuit.

3.2.2. În scopul protecţiei la pericol datorat vaporilor periculoşi, trebuie să se acorde o atenţie specială amplasării orificiilor de aspiraţie şi a deschiderilor în încăperile de locuit, de serviciu, în încăperile de maşini şi în posturile de comandă în raport cu tubulatura instalaţiei de marfa, instalaţia de aerisire de la tancurile de marfa şi cu evacuările din încăperile de maşini care provin de la dispozitive de ardere a gazelor.

3.2.3. Intrările, aerisirile şi deschiderile încăperilor de locuit, ale încăperilor de serviciu, de maşini şi ale posturilor de comandă nu trebuie să fie orientate spre zona de marfa Ele trebuie să fie situate în pupa peretelui transversal care se află înspre zona de marfa şi/sau pe pereţii laterali ai suprastructurii sau ai rufului, ori pe ambele, la o distanţă cel puţin egală cu 4% din lungimea (L) a navei, dar nu mai puţin de 3 m de la extremitatea suprastructurii sau a rufului dinspre zona de marfa. Totuşi, această distanţă nu trebuie să depăşească 5 m. In limitele menţionate mai sus nu se va amplasa nici o uşă, dar se permite amplasarea acelor uşi de la spaţiile care nu au acces în încăperile de locuit şi de serviciu şi a posturilor de comandă, ca de exemplu, uşile pentru postul de comandă al mărfii şi magaziile de materiale. Dacă sunt prevăzute astfel de uşi, izolaţia pereţilor încăperilor trebuie să fie de clasă "A-60". Se pot prevedea panouri demontabile prinse în şuruburi care să permită scoaterea echipamentelor, în limitele specificate mai sus. Uşile şi ferestrele timoneriei pot fi amplasate în limitele specificate mai sus în măsura în care ele sunt concepute să asigure etanşeitatea rapidă şi eficientă la gaze şi la vapori a timoneriei. Ferestrele şi hublourile dinspre zona de marfa şi din bordurile suprastructurii şi rufurilor, prevăzute în limitele specificate mai sus, trebuie să fie de tip fix (fără să se poată deschide). Aceste hublouri situate la primul nivel de pe puntea principală, trebuie prevăzute în interior cu capace din oţel sau alt material echivalent.

3.3.5. Trebuie prevăzute mijloace pentru a permite drenarea şi eliminarea oricărei scurgeri susceptibilă să se producă la pompele de marfă şi valvulele din compartimentele pompelor de marfă. Instalaţia de santină care deserveşte compartimentul pompelor de marfă, va fi comandată din exteriorul compartimentului. Trebuie prevăzute unul sau mai multe tancuri de reziduuri destinate depozitării apei de santină contaminate sau apei de la spălarea tancurilor. Trebuie prevăzută o cuplare cu uscatul prin intermediul unui racord standard sau alt dispozitiv, pentru transferul lichidelor contaminate la instalaţiile de colectare de la uscat.

3.3.6. Trebuie prevăzute manometre pentru măsurarea presiunii de refulare a pompelor, în exteriorul compartimentului pompelor de marfa.

3.4.1. Accesul la coferdamuri, tancuri de balast, tancuri de marfă şi alte spaţii din zona de marfa trebuie să se facă direct de pe puntea deschisă şi de o manieră astfel încât să permită inspectarea completă a acestor spaţii. Accesul la spaţiile dublului fund se poate face printr-un compartiment al pompelor de marfă, un compartiment de pompe, un coferdam adânc, un tunel de tubulaturi sau prin compartimente similare, cu condiţia de a se ţine seama de aspectele privind ventilarea.

3.4.2. Deschiderile, tambuchiurile sau gurile de vizitare orizontale şi care sunt destinate accesului, trebuie să aibă dimensiuni suficiente pentru a permite unei persoane purtând un aparat de respiraţie autonom cu aer şi un echipament de protecţie, să urce sau să coboare orice scară fără să fie incomodat şi de asemenea, să permită ridicarea unei persoane rănite pornind din partea cea mai de jos a spaţiului considerat. Dimensiunile minime ale acestor deschideri trebuie să fie de 600 x 600 mm.

3.5.1. Pompele, tubulaturile de balast, tubulaturile de aerisire şi alte echipamente similare care deservesc tancurile de balast permanent trebuie să fie independente de echipamentul similar care deserveşte tancurile cu marfa si de însăşi tancurile de marfa. Traseele de descărcare pentru tancurile de balast permanent situate în imediata vecinătate a tancurilor de marfa trebuie să fie instalate în afara încăperilor de maşini şi a încăperilor de locuit. Traseele de umplere pot fi instalate în încăperile de maşini cu condiţia ca aceste trasee să asigure umplerea de la nivelul punţii tancului şi să fie prevăzute cu valvule cu reţinere.

3.5.3. Instalaţiile de santină pentru compartimentele pompelor de marfă, compartimente pompe, spaţii goale, tancuri de reziduuri, tancuri din dublul fund şi compartimente similare trebuie să fie amplasate în întregime în zona de marfă, cu excepţia spaţiilor goale, a tancurilor din dublul fund şi a tancurilor de balast care se separă de tancurile care conţin marfa sau reziduuri de marfa printr-un perete etanş dublu.

Trebuie luate măsuri de marcare distinctă a pompelor, valvulelor şi traseelor de tubulaturi în scopul identificării rolului pe care îl au şi a tancurilor pe care acestea le deservesc.

3.7.1. Tubulatura de marfă poate fi instalată astfel încât să permită încărcarea şi descărcarea navei pe la prova sau pupa navei. Nu sunt permise instalaţiile de tip detaşabil.

.1 Tubulatura situată în exteriorul zonei de marfa va fi amplasată la cel puţin 760 mm de bordaj în interiorul navei pe puntea deschisă. Această tubulatură va fi uşor de identificat şi prevăzută cu o valvulă cu închidere la cuplarea acesteia cu tubulatura instalaţiei de marfa din interiorul zonei de marfa, în această zonă ea trebuie să permită separarea cu ajutorul unei tubulaturi scurte demontabile de cuplare şi al flanşelor oarbe când tubulatura nu este utilizată.

.3 Tubulatura va fi prevăzută cu îmbinări sudate cap la cap cu pătrundere completă şi complet radiografiate, îmbinările cu flanşe sunt permise numai la tubulaturile situate în zona de marfă şi în cea a racordurilor de cuplare cu uscatul.

.5 Trebuie luate măsuri în vederea autodrenării tubulaturii spre zona de marfa şi de preferat, într-un tanc de marfa. Administraţia poate accepta şi alte tipuri de măsuri pentru drenarea tubulaturii.

.6 Trebuie luate măsuri în vederea purjării unei asemenea tubulaturi după utilizare si menţinerii lor în siguranţă la gaz când nu sunt utilizate. Tubulaturile de aerisire racordate la dispozitivul de purjare trebuie să fie amplasate în zona de marfa, îmbinările respective cu tubulatura trebuie să fie prevăzute cu o valvulă cu închidere şi o flanşă oarbă.

3.7.4. Intrările, aerisirile şi deschiderile încăperilor de locuit, încăperilor de serviciu, încăperilor de maşini şi posturilor de comandă nu trebuie să fie orientate spre amplasamentul racordului de legătură cu uscatul al instalaţiile de încărcare si descărcare pe la prova si pupa. Ele trebuie să fie situate pe peretele lateral al suprastructurii sau al rutului la o distanţă egală cu cel puţin 4% din lungimea navei, dar nu mai mică de 3 m, de la extremitatea suprastructurii sau a rufului care se află înspre amplasamentul racordului de legătură cu uscatul al instalaţiilor de încărcare şi descărcare pe la prova sau pupa. Totuşi, această distanţă nu e nevoie să depăşească 5 m. Hublourile dinspre amplasamentul racordului de legătură cu uscatul şi cele amplasate pe pereţii laterali ai suprastructurii sau rufului, în limita de distanţă mai sus menţionată, trebuie să fie de tip fix (fără posibilitate de deschidere). Suplimentar, în timpul utilizării instalaţiilor de încărcare şi descărcare pe la prova sau pupa, toate uşile, porţile şi alte deschideri din bordul corespunzător al suprastructurii sau rufului trebuie să fie menţinute închise. In cazul navelor mici, care nu corespund prevederilor paragrafului 3.2.3 şi ale acestui paragraf, Administraţia poate aproba derogări de la prevederile mai sus menţionate.

3.7.7. Trebuie instalate rame continue cu înălţimi corespunzătoare, pentru a reţine orice deversări pe punte şi la distanţă faţă de zonele încăperilor de locuit şi de serviciu.

3.7.10. Trebuie să fie prevăzute mijloace de comunicare între postul de control marfa şi amplasamentul racordului de legătură cu uscatul şi, dacă este necesar, trebuie să fie aprobate din punct de vedere al siguranţei. Trebuie luate măsuri pentru oprirea de la distanţă a pompelor de marfa din zona de amplasare a racordului de legătură cu uscatul.

4.1.1. Tanc independent este un tanc de stocare a mărfii, care nu are elemente comune cu structura corpului navei sau care nu face parte din această structură. Un tanc independent este construit şi instalat în aşa fel încât să nu fie supus, dacă este posibil, tensiunilor care rezultă din solicitările sau mişcările corpului alăturat (sau în orice caz să fie minime). Un tanc independent nu este esenţial pentru integritatea structurală a corpului navei.

4.1.3. Tanc cu golire gravitaţională este un tanc la care presiunea efectivă de calcul nu este mai mare de 0,7 bar la partea superioară a tancului. Un tanc cu golire gravitaţională poate fi de tip independent sau integral. Tancul cu golire gravitaţională trebuie construit şi încercat în conformitate cu normele recunoscute, ţinând cont de temperatura de transport şi densitatea relativă a mărfii.

4.1.4. Tanc de presiune este un tanc cu presiunea efectivă de calcul mai mare de 0,7 bar. Un tanc de presiune trebuie să fie independent şi să aibă o configuraţie care să permită aplicarea criteriilor de proiectare a recipientele sub presiune, în conformitate cu normele recunoscute.

Atât cerinţele pentru instalaţiile construcţiei, cât şi cele de proiectare pentru tipurile de tanc destinat produselor individuale, sunt indicate în coloana "f" a tabelului din Capitolul 17.

5.1.1. Sub rezerva prevederilor paragrafului 5.1.4, grosimea (t) a peretelui ţevilor nu trebuie să fie mai mică decât cea determinată cu formula:

t₀ = grosimea teoretică

K = tensiunea admisibilă, (N/mm²), menţionată la paragraful 5.1.5

e = coeficientul de eficienţă egal cu 1,0 pentru ţevile trase şi pentru ţevile sudate longitudinal sau elicoidal, livrate de producători autorizaţi pentru ţevi sudate, care sunt considerate echivalente ţevilor trase, în cazul în care se efectuează o examinare nedistructivă a sudurilor conform normelor recunoscute, în celelalte cazuri, un coeficient de eficienţă mai mic de 1,0, conform normelor recunoscute, poate fi cerut în funcţie de procesul de fabricaţie.

a = toleranţa negativă la grosimea ţevii din procesul de fabricaţie, (%)

5.1.2. Presiunea de calcul P care figurează în formula pentru t_o din paragraful 5.1.1 este presiunea maximă măsurată la care instalaţia poate fi menţinută în funcţiune, ţinând seama de presiunea maximă măsurată a oricărei supape de siguranţă din instalaţie.

.2 presiunea de reglare a supapelor de siguranţă, de descărcare de pe refularea pompelor aferente;

5.1.5. În cazul ţevilor, tensiunea admisibilă K, care va fi luată în considerare în formula pentru t_o de la paragraful 5.1.1, este cea mai mică dintre următoarele valori:

R_m rezistenţa minimă de rupere la temperatura ambiantă (N/mm²);

R_e limita minimă de curgere la temperatura ambiantă (N/mm²). Dacă pe curba tensiune-deformare nu apare un domeniu de curgere, se consideră ca limită de curgere tensiunea la care alungirea este de 0,2%.

5.1.6.1. Grosimea minimă a pereţilor ţevilor trebuie să corespundă normelor recunoscute.

5.1.6.2. Dacă, din punct de vederea al rezistenţei mecanice, este necesară prevenirea avarierii, deformării, încovoierii sau flambajului excesiv al ţevilor datorită sarcinilor suplimentare transmise prin suporţi, deformării navei sau altor cauze, grosimea peretelui trebuie majorată faţă de cea prevăzută la paragraful 5.1.1 sau, dacă acest lucru este imposibil de realizat în practică sau determină tensiuni locale excesive, aceste sarcini trebuie reduse, prevenite sau eliminate prin alte metode de proiectare.

5.2.2. Tubulaturile de marfă trebuie să fie îmbinate prin sudură, excepţie făcând:

5.2.5. Sudarea, tratamentul de încălzire după sudare şi examinarea nedistructivă trebuie să se facă în conformitate cu normele recunoscute.

5.4.2. După asamblare, fiecare circuit de tubulatură de marfă trebuie să fie supus unei încercări hidrostatice la o presiune egală cu cel puţin 1,5 ori presiunea de calcul. Dacă circuitele de tubulaturi sau elementele acestor circuite sunt în întregime fabricate şi echipate cu toate accesoriile, încercarea hidrostatică poate să fie executată înainte de montarea lor la bordul navei, îmbinările sudate la bordul navei trebuie supuse unei încercări hidrostatice la o presiune egală cu cel puţin 1,5 ori presiunea de calcul.

5.5.2. Tubulatura de marfa amplasată sub puntea principală poate ieşi din tancul pe care-l deserveşte şi să traverseze pereţii tancului sau spaţiile comune care înconjoară tancurile de marfa, tancurile de balast, tancurile goale, compartimentele de pompe sau compartimentele de pompe marfa învecinate (în sens longitudinal sau transversal) cu condiţia, ca pe de o parte ea să fie prevăzută la interiorul tancului pe care-l deserveşte cu o valvulă de închidere cu acţionare de pe puntea deschisă şi pe de altă parte că ea să nu producă incompatibilitate între mărfuri, în caz de avarie la tubulatură. In mod excepţional, dacă un tanc de marfa se învecinează cu un compartiment de pompe marfa valvulă cu închidere cu acţionare de la distanţă de pe puntea deschisă, poate fi amplasată pe peretele tancului, pe partea compartimentului de pompe marfa, cu condiţia să se prevadă suplimentar o valvulă de închidere între valvulă situată pe perete şi pompa de marfa. Se poate, totuşi, instala în afara tancului de marfa o valvulă complet închisă, cu comandă hidraulică, cu condiţia ca această valvulă:

5.5.4. Tubulatura de marfa instalată în tunelele de tubulaturi, trebuie de asemenea să satisfacă cerinţele paragrafelor 5.5.1 şi 5.5.2. Tunelurile pentru tubulaturi trebuie să satisfacă toate cerinţele la care sunt supuse tancurile de marfa în ceea ce priveşte construcţia, amplasarea, ventilaţia şi echipamentul electric. Trebuie avut în vedere compatibilitatea mărfurilor în caz de avariere a tubulaturii. Tunelul nu trebuie să aibă alte deschideri decât cele care dau pe puntea deschisă şi în compartimentul pompe marfa sau în compartimentul de pompe.

5.5.5. Tubulatura de marfă care traversează pereţii trebuie dispusă astfel încât să evite toate tensiunile excesive la pereţi şi nu trebuie să se utilizeze flanşe cu şurub la trecerea prin pereţi.

.1 o valvulă de închidere care să poată fi comandată manual, pe fiecare circuit de încărcare-descărcare a tancului, aproape de locul unde tubulatura pătrunde în tanc; dacă se foloseşte o pompă individuală cu acţionare de la distanţă, pentru a descărca conţinutul unui tanc nu este necesar să se prevadă o valvulă de închidere pe circuitul de descărcare a acestui tanc;

5.6.2. Comenzile care trebuie utilizate în timpul transferului sau în timpul transportului mărfurilor vizate de Cod, altele decât cele ce se găsesc în compartimentul pompelor de marfa, care sunt tratate în alte părţi din Cod, nu trebuie să fie amplasate sub puntea deschisă.

5.7.3. Fiecare tip nou de furtun de marfa, împreună cu accesoriile de la extremităţi, trebuie supus unei încercări de prototip la o presiune cel puţin egală cu de 5 ori presiunea sa maximă de lucru specificată, în timpul încercării de prototip, temperatura furtunului trebuie să fie egală cu temperatura de serviciu maximă prevăzută. Furtunurile supuse încercării de prototip nu trebuie sa fie utilizate pentru lucru în instalaţia de marfa. Prin urmare, înainte de a fi pus în exploatare, fiecare bucată nouă de furtun pentru marfa trebuie ca, după fabricare, să fie supusă la o încercare hidrostatică la temperatura ambiantă, la o presiune cel puţin egală cu de 1,5 ori presiunea sa maximă de lucru specificată, dar nu mai mare de două cincimi din presiunea sa de rupere. Pe furtunuri trebuie marcat cu vopsea sau prin alte mijloace, presiunea sa maximă de lucru specificată şi, dacă furtunul este utilizat la alte temperaturi decât temperatura ambientală a mediului de lucru, temperaturile sale maxime şi minime de lucru, după caz. Presiunea maximă de lucru specificată nu trebuie să fie mai mică de 10 bar.

.1 rezistenţa la efectul de crestătură, la temperatura de exploatare;

N1 Aluminiu, cupru, aliaje de cupru, zinc, oţel galvanizat şi mercur

Y4 Oţel inoxidabil austenitic masiv

6.2.5. Materiale de construcţie ce au un punct de topire mai mic de 925°C, precum aluminiul şi aliajele acestuia, nu trebuie utilizate pentru tubulatura exterioară folosită în operaţiile de manipulare a mărfii la bordul navelor pentru transportul produselor cu temperatura de inflamabilitate ce nu depăşeşte 60°C (încercare în creuzet închis), dacă aceasta nu este specificat în coloana "m" a tabelul din capitolul 17. Tronsoanele scurte ale tubulaturilor externe conectate la tancurile de marfa pot fi instalate dacă acestea trebuie să fie prevăzute cu izolaţie rezistentă la incendiu.

.2 Un dispozitiv de tip restrictiv pentru măsurarea temperaturii trebuie să corespundă definiţiei dispozitivului restrictiv de sondare indicat în subparagraful 13.1.1.2, de exemplu, un termometru portabil coborât în interiorul unui tub de sondă de tip restrictiv.

.3 Un dispozitiv închis de măsurare a temperaturii trebuie să corespundă definiţiei pentru dispozitivului închis de sondare menţionată în subparagraful 13.1.1.3, de exemplu, un termometru cu citire la distanţă al cărui senzor este amplasat în tanc.

.1 un circuit independent de alte destinaţii ale instalaţiilor navei, cu excepţia unei alte instalaţii de încălzire sau de răcire a mărfii şi care nu pătrunde în încăperea de maşini; sau

.3 un circuit în care o parte din agent este prelevat pentru a se verifica dacă nu este contaminat de către marfa, înainte ca agentul să fie recirculat către alte circuite ale navei sau către încăperile de maşini. Echipamentul pentru prelevare trebuie instalat în interiorul zonei de marfa şi să poată detecta prezenţa oricăror mărfuri toxice în curs de încălzire sau răcire. Dacă este utilizată această metodă, fluidul de retur din serpentină trebuie supus unei încercări nu numai la începutul încălzirii sau răcirii unui produs toxic, ci şi de fiecare dată când serpentina este folosită după transportul unui produs toxic neîncălzit sau nerăcit.

Pentru anumite produse cerinţele suplimentare enunţate la capitolul 15 sunt indicate în coloana "o" a tabelului din capitolul 17.

8.1.4. Navele construite la sau după 1 iulie 1986 dar înainte de 1 ianuarie 1994 care corespund în totalitate cerinţelor Codului aplicabile la acea dată pot fi considerate ca satisfăcând cerinţele regulii H-2/59 a Convenţiei SOLAS din 1974.

8.2.1. Toate tancurile de marfă trebuie să fie prevăzute cu o instalaţie de aerisire corespunzătoare mărfii ce urmează a fi transportată şi aceste instalaţii trebuie să fie independente faţă de tubulaturile de aerisire şi instalaţiile de aerisire ale altor compartimente ale navei. Instalaţiile de aerisire a tancurilor trebuie să fie concepute în aşa fel încât să se reducă la minim posibilitatea acumulării pe punţi a vaporilor de marfă şi pătrunderii lor în încăperile de locuit, de serviciu şi încăperile de maşini şi posturile de comandă şi, în cazul vaporilor inflamabili, să reducă posibilitatea pătrunderii sau acumulării în locurile sau zonele care conţin surse de inflamabilitate. Instalaţiile de aerisire a tancurilor trebuie să fie astfel amplasate încât să se evite pătrunderea apei în tancurile de marfa şi să lase vaporii să iasă direct pe verticală, sub formă de jeturi libere.

8.2.2. Instalaţiile de aerisire trebuie conectate la partea superioară a fiecărui tanc de marfă şi, în măsura în care este practic posibil, tubulaturile de aerisire pentru marfă, trebuie să se autodreneze înapoi în tancurile de marfa în toate situaţiile normale de funcţionare de canarisire şi asietă. Dacă este necesar să se dreneze tubulaturile de aerisire situate deasupra nivelului oricărei supape de presiune/depresiune trebuie să se monteze robinete de purjare prevăzuţi cu capac sau dop de drenare.

8.2.3. Trebuie luate măsuri pentru a se asigura că presiunea lichidului din orice tanc nu va depăşi presiunea de calcul a acestuia, în acest scop pot fi acceptate alarme de nivel maxim, dispozitive de control pentru preaplin sau supape de descărcare corespunzătoare, împreună cu procedee de măsurare a nivelului şi de umplere a tancurilor. Dacă pentru limitarea suprapresiunilor din tancurile de marfa se foloseşte o valvulă de închidere automată, valvula trebuie să corespundă cerinţelor respective din secţiunea 15.19.

.4 pierderile de presiune în interiorul tubulaturii de aerisire şi prin toate valvulele şi accesoriile;

8.2.6. Comandantul trebuie să fie informat asupra debitelor maxime admisibile de încărcare şi descărcare pe fiecare tanc sau grupă de tancuri care sunt compatibile cu caracteristicile de proiectare a instalaţiilor de aerisire.

8.3.2. O instalaţie de aerisire de tip controlat pentru tancuri este o instalaţie în care supapele de siguranţă la presiune şi depresiune sau supapele de presiune/depresiune sunt instalate pe fiecare tanc în scopul limitării presiunii sau depresiunii din tanc. O instalaţie de aerisire de tip controlat poate fi compusă din aerisiri individuale pentru fiecare tanc sau aceste aerisiri individuale pot să fie unite numai pe partea de presiune, dacă este posibil, pentru a forma unul sau mai multe colectoare comune cu luarea în considerare a cerinţelor referitoare la separarea mărfii, în nici un caz nu trebuie montate valvule de închidere în aval sau amonte de supapele de siguranţă sau depresiune sau supapele de presiune/depresiune. Se poate prevedea, în anumite condiţii de exploatare, o ramificaţie care să ocolească aceste supape cu condiţia respectării cerinţelor paragrafului 8.3.5 şi prevederii unui indicator corespunzător care să arate dacă supapele sunt ocolite.

8.3.5. Instalaţiile de aerisire de tip controlat montate pe tancurile destinate a transporta mărfuri cu o temperatura de inflamabilitate ce nu depăşeşte 60°C (proba în creuzet închis), trebuie prevăzute cu dispozitive pentru împiedicarea trecerii flăcării în interiorul tancurilor de marfă. Proiectarea, încercarea şi amplasarea dispozitivelor trebuie să corespundă cerinţelor Administraţiei care trebuie să conţină cel puţin normele adoptate de Organizaţie.

8.3.6. La proiectarea instalaţiilor de aerisire şi la alegerea dispozitivelor de prevenire a trecerii flăcării ce se încorporează în instalaţia de aerisire a tancurilor, trebuie să se ţină seama de eliminarea posibilităţii de blocare a acestor instalaţii şi accesorii ca de exemplu prin îngheţarea vaporilor de marfă, efectul de polimerizare, depuneri de pulberi din atmosferă sau gheaţă depusă în condiţii de vreme rea. În acest context trebuie menţionat că opritoarele de flacără şi ecrane de protecţie contra flăcării sunt dispozitive mult mai predispuse la obturare. Trebuie luate măsuri ca aceste instalaţii şi accesorii să poată fi inspectate, verificate în exploatare, curăţate sau înlocuite, după caz.

Cerinţele de aerisire pentru produse individuale sunt menţionate în coloana "g", iar cerinţele suplimentare sunt menţionate în coloana "o" din tabelul de la capitolul 17.

8.5.1. Instalaţiile pentru degazarea tancurilor cu marfă folosite pentru mărfuri altele decât acelea pentru care se permite o aerisire de tip deschis, trebuie să fie astfel încât să reducă la minimum pericolele datorită dispersiei vaporilor inflamabili sau toxici în atmosferă şi a amestecurilor de vapori toxici sau inflamabili într-un tanc de marfă. Ca urmare, operaţiile de degazare trebuie efectuate în aşa fel încât vaporii să fie evacuaţi iniţial prin:

8.5.3. La proiectarea unui dispozitiv de degazare în conformitate cu paragraful 8.5.1, trebuie să se ţină seama de următoarele aspecte în scopul obţinerii vitezelor de evacuare prevăzute la paragrafele 8.5.1.2 şi 8.5.1.3:

.2 timpul necesar pentru efectuarea degazării;

.5 presiunea ce poate fi atinsă în agentul de acţionare a ventilatorului (de exemplu apa sau aerul comprimat)

9.1.2. Controlul atmosferei din tancurile de marfă se poate face prin patru metode diferite:

.3 Uscare - prin umplerea tancului de marfă şi a instalaţiilor cu tubulaturi aferente cu - gaz, care nu conţine umiditate, sau cu vapori, al căror punct de condensare este mai mic sau egal cu -40°C la presiunea atmosferică, şi menţinerea în această stare.

.2 Instalaţia de gaz inert de la bordul navei trebuie să aibă capacitatea de a menţine în interiorul sistemului de stocare o presiune efectivă de cel puţin 0,07 kp/cm² în orice moment. Suplimentar, instalaţia de gaz inert nu trebuie să ridice presiunea din tanc mai mult decât cea la care este reglată valvula de siguranţă.

9.1.4. Dacă se foloseşte uscarea şi se utilizează azotul uscat ca mediu trebuie prevăzute dispozitive de alimentare cu fluid uscat, similare celor prevăzute la paragraful 9.1.3. Dacă agenţii de uscare sunt folosiţi ca mediu de uscare la toate prizele de aer care duc la tancuri, nava trebuie să transporte o cantitate de fluid de uscare suficientă pe durata voiajului, ţinându-se seama de variaţiile zilnice ale temperaturii şi de umiditatea probabilă.

Capitolul 10: Instalaţii electrice

10.1.2.1. Instalaţiile electrice trebuie să fie în măsură să reducă cât mai mult posibil riscurile de incendiu sau explozie a produselor inflamabile. Instalaţiile electrice, care corespund prevederilor acestui capitol, nu trebuie considerate drept surse inflamabile, în sensul aplicării subparagrafului 8.2.2.3, ţinând seama de prevederile paragrafului 10.1.4

10.1.6. Absenţa informaţiilor asupra clasei de temperatură şi grupa de aparate din coloana "/" a tabelului din capitolul 17, arată că aceste informaţii nu sunt în mod normal disponibile şi acest lucru nu trebuie se confunde cu indicaţia neinflamabil (NF) folosită în cazul anumitor produse. Dacă punctul de inflamabilitate este mai mare de 60°C (încercarea în creuzet închis), acest fapt este semnalat cu titlul informativ. In cazul mărfurilor încălzite ar putea fi necesară stabilirea condiţiilor de transport şi aplicarea cerinţelor paragrafului 10.2.2.

10.2.2. Mărfuri cu un punct de inflamabilitate de peste 60°C (încercarea în creuzet închis):

.1 Tancurile de marfă şi tubulatura de marfă sunt singurele locuri periculoase pentru aceste mărfuri dacă ele nu au o condiţie restrictivă în coloana "o" a tabelului din capitolul 17. Motoarele pompelor de marfă de tip submersibil şi cablurile aferente lor vor putea fi permise de Administraţie în cazuri excepţionale pentru anumite mărfuri sau pentru o gamă de mărfuri clar definite, ţinându-se cont de caracteristicile chimice şi fizice ale produselor. Trebuie luate măsuri pentru a împiedica punerea sub tensiune a motoarelor şi cablurilor în amestecuri inflamabile de gaz şi aer şi pentru a întrerupe alimentarea motoarelor şi cablurilor în cazul unui nivel scăzut al lichidului. Această întrerupere trebuie semnalată de o alarmă aflată la postul de comandă pentru operaţiuni cu marfa.

.3 Dacă marfa este încălzită sub punctul său de inflamabilitate cu 15°C sau mai puţin, compartimentul pompelor de marfă va fi considerat drept o zonă periculoasă, precum şi zonele aflate la mai puţin de 3 m de orice deschidere a tancurilor în care este încălzită marfa şi la mai puţin de 3 m de la intrarea sau deschiderile pentru ventilaţiile aferente compartimentelor pompelor de marfă. Echipamentul electric instalat în aceste locuri va fi de tip în execuţie antiexplozivă.

10.2.3. Pentru mărfurile cu un punct de inflamabilitate ce nu depăşeşte temperatura de 60°C (încercare în creuzet închis) şi fără condiţie restrictivă în coloana "o" din tabelul de la capitolul 17, locurile periculoase sunt menţionate mai jos. Suplimentar, numai instalaţiile electrice care sunt prevăzute cu sisteme şi circuite cu siguranţă intrinsecă sunt admise în următoarele locuri periculoase:

.2.1. Traseele de cabluri. Aceste cabluri trebuie instalate în ţevi îngroşate din oţel, prevăzute cu îmbinări etanşe la gaze. în astfel de spaţii nu trebuie instalaţi compensatori de dilataţie.

.4 Compartimentele pompelor de marfa şi compartimentele pompelor din zona de marfa:

.4.2 Motoare electrice pentru acţionarea pompelor de marfă şi a oricăror pompe auxiliare. Acestea trebuie separate de compartimentul pompelor de marfă printr-un perete sau o punte etanşă la gaze. Cuplajele flexibile sau orice alte mijloace pentru menţinerea aliniamentului convenabil trebuie montate pe liniile de arbori între echipamentul antrenat şi motoarele sale, şi, suplimentar, în locurile unde liniile de arbori traversează peretele sau puntea trebuie montate presgarnituri care să satisfacă cerinţele normelor recunoscute. Aceste motoare electrice trebuie amplasate într-un compartiment care să aibă ventilaţie cu suprapresiune.

.4.3 Indicator acustic de alarmă generală, de tip cu protecţie antideflagrantă.

.5 Zonele de pe punţile deschise sau din spaţiile semiînchise, situate pe puntea deschisă, la mai puţin de 3 m faţă de orice orificiu de refulare al tancului de marfa, orificiu pentru gaze sau vapori, flanşa de tubulatură de marfa, valvula de marfă sau intrare şi orificiu de ventilaţie spre compartimentul pompelor de marfa; zona de marfa de pe puntea deschisă situată deasupra oricăror tancuri de marfa, sau a oricăror magazii care conţin tancuri de marfa, inclusiv a oricărui tanc de balast şi a coferdamurilor situate în interiorul unui tanc de marfă, pe toată lăţimea navei şi 3 m spre prova şi pupa zonei şi până la o înălţime de 2,4 m deasupra punţii:

.5.1 Echipamentul de tip în execuţie antiexplozivă adecvat pentru a fi folosit pe puntea deschisă

.6 Spaţii închise sau semiînchise în care se găsesc tubulaturile conţinând marfa; spaţii închise sau semiînchise situate imediat deasupra tancurilor de marfa (de exemplu punţi intermediare) sau având pereţi deasupra şi pe verticală cu pereţii tancurilor de marfa; spaţii închise sau semiînchise situate imediat deasupra compartimentului pompelor de marfa sau deasupra coferdamurilor verticale adiacente tancurilor de marfa, numai, dacă nu sunt separate de o punte etanşă la gaz şi să fie corespunzător ventilate; şi compartimente pentru furtunurile de marfa:

Din punct de vedere electric, tancurile de marfa independente trebuie legate la masă la corpul navei. Toate îmbinările cu garnituri de la tubulatura de marfa şi cuplajele furtunurilor trebuie ca din punct de vedere electric să fie legate la masă.

Cerinţele din punct de vedere electric pentru produse individuale sunt indicate in coloana "i" a tabelului din capitolul 17.

11.1.1. Prevederile capitolului II-2 al Amendamentelor SOLAS din 1983 aplicabile navelor cisternă trebuie să se aplice navelor prevăzute de Cod, indiferent de tonajul lor, inclusiv navelor cu un tonaj brut sub 500, cu excepţia faptul că:

.2 regula 56.2 referitoare la amplasarea postului principal de comandă a operaţiunilor de încărcare a mărfii poate să nu se aplice;

.3 regula 4, aşa cum se aplică navelor de marfa, şi regula 7 trebuie să se aplice ca la navele cisternă cu un deplasament brut mai mare sau egal cu 2000 tone;

11.1.2. Indiferent de prevederile paragrafului 11.1.1, navele destinate transportului de produse care sunt neinflamabile (menţionate NF în coloana "i" a tabelului cu prevederi minime) nu sunt obligate să corespundă părţii D a capitolului II-2 al Amendamentelor SOL AS din 1983, cu condiţia să satisfacă prevederile părţii C din acelaşi capitol, exceptând regula 53 şi prevederile secţiunilor 11.2 şi 11.3 din Cod care nu este necesar se aplice acestor nave.

11.1.3. Pentru nave angajate exclusiv în transportul produselor cu punctul de inflamabilitate mai mare de 60°C (marcat cu "Da", în coloana "i" a tabelului cu cerinţe minime) cerinţele capitolului II-2 al Amendamentelor SOLAS din 1983, se pot aplica aşa cum se specifică în regula II-2/55.4 în locul prevederilor din acest capitol.

.1 o instalaţie de stingere cu bioxid de carbon, aşa cum se specifică în regulile II-2/5.1 şi II-2/5.2 ale Amendamentelor SOLAS din 1983. La posturile de comandă trebuie afişate instrucţiuni pentru a preciza că instalaţia nu poate fi utilizată decât pentru stingerea incendiului şi nu pentru inertizarea tancurilor de marfă, datorită riscului autoaprinderii cauzată de electricitatea statică. Alarmele la care se referă regula II-2/5.1.6 a Amendamentelor SOLAS din 1983 trebuie să prezinte siguranţă în cadrul utilizării în prezenţa unui amestec inflamabil de vapori de marfă şi aer. Pentru aplicarea prezentei cerinţe, în încăperile de maşini trebuie prevăzută o instalaţie de stingere corespunzătoare. Totuşi, în toate cazurile cantitatea de gaz transportată trebuie să fie suficientă pentru furnizarea unei cantităţi de gaz liber, egală cu 45% din volumul brut al compartimentului de pompe pentru marfa; sau

.2 o instalaţie de stingere cu hidrocarburi halogenate aşa cum se specifică în regulile II-2/5.1 şi II-2/5.3 ale Amendamentelor SOLAS din 1983. La posturile de comandă trebuie afişate instrucţiuni pentru a preciza că instalaţia nu poate fi utilizată decât pentru stingerea incendiului şi nu pentru inertizare, datorită riscului autoaprinderii din cauza electricităţii statice. Alarmele la care se referă regula II-2/5.1.6 a Amendamentelor SOLAS din 1983 trebuie să prezinte siguranţă în cadrul utilizării în prezenţa unui amestec inflamabil de vapori de marfă şi aer. Pentru aplicarea prezentei cerinţe, trebuie prevăzută o instalaţie de stingere corespunzătoare în încăperile de maşini, dar care să utilizeze cantităţile minime de agent prevăzute funcţie de volumul brut al compartimentului de pompe de marfă după cum urmează:

halon 1301	7%
halon 1211	5,5 %
halon 2402	0,3 kg/m3

11.2.3. O instalaţie de stingerea incendiului constituită fie dintr-o instalaţie fixă de protecţie cu apă pulverizată sub presiune, sau instalaţie cu spumă cu coeficient mare de spumare, poate fi prevăzută pentru compartimentul pompelor de marfă, dacă pentru marfa ce va fi transportată bioxidul de carbon sau agenţii echivalenţi nu sunt agenţi de stingere corespunzători. Certificatul internaţional de conformitate pentru transportul în vrac al produselor chimice periculoase trebuie să reflecte această cerinţă de condiţionare.

11.3.2. Se va folosi un singur tip de aparat pentru debitarea emulsiei care trebuie să aibă o acţiune eficace asupra unui cât mai mare număr de mărfuri ce urmează să fie transportate. Pentru alte mărfuri la care folosirea spumei este ineficace sau incompatibilă, trebuie prevăzute mijloace suplimentare considerate satisfăcătoare de către Administraţie, în mod normal nu se admite folosirea spumelor proteice.

11.3.7. Spuma care provine dintr-un dispozitiv fix pentru spumă trebuie să fie distribuită cu ajutorul tunurilor şi hidranţilor de spumă. Cel puţin 50% din debitul de spumă impus de cerinţele din aliniatele 11.3.5.1 şi 11.3.5.2 trebuie să poată fi distribuit la fiecare tun. Capacitatea tunului trebuie să fie de cel puţin 10 litri/ minut soluţie de spumă pe metru pătrat de suprafaţă a punţii pe care o protejează, această suprafaţă găsindu-se în jurul şi în faţa tunului. Această capacitate nu trebuie în nici un caz să fie inferioară valorii de 1250 litri/minut. Pentru navele cu un deadweight mai mic de 4000 tone, capacitatea minimă a tunului trebuie considerată satisfăcătoare de către Administraţie.

11.3.10. Hidranţii trebuie să fie astfel încât să asigure flexibilitatea operaţiunilor în timpul combaterii incendiului şi să acopere zonele care nu pot fi atinse de către tunurile de spumă. Capacitatea oricărui hidrant nu trebuie să fie inferioară valorii de 400 l/minut şi bătaia tunului în aer calm nu trebuie să fie mai mică de 15 m. Numărul hidranţilor de spumă prevăzuţi nu trebuie să fie mai mic de patru. Numărul şi amplasarea distribuitoarelor de spumă trebuie să fie astfel încât spuma împrăştiată de cel puţin doi hidranţi să poată fi direcţionale în orice parte a zonei punţii tancurilor de marfa.

11.3.16. Navele dotate cu instalaţii de încărcare şi descărcare pe la prova sau pupa trebuie să fie prevăzute cu un tun de spumă suplimentar care să satisfacă cerinţele paragrafului 11.3.7 şi un hidrant suplimentar care să satisfacă cerinţele paragrafului 11.3.10. Tunul suplimentar trebuie amplasat astfel încât să protejeze instalaţia de încărcare şi descărcare pe la prova sau pupa. Partea de tubulaturi de marfa care se găseşte în prova sau în pupa zonei de marfa trebuie să fie protejată de către hidrantul mai sus menţionat.

Pentru navele la care se aplică Codul, cerinţele acestui capitol înlocuiesc cerinţele regulii II-2/59.3 a Amendamentelor SOLAS din 1983.

12.1.1. Compartimentele pompelor de marfa şi alte încăperi închise care conţin echipamente pentru manipularea mărfurilor şi încăperile similare, în care se efectuează operaţiuni cu marfa trebuie să fie prevăzute cu instalaţii de ventilaţie mecanică care să fie comandate din exteriorul acestor încăperi.

12.1.3. Orificiile de aspiraţie şi de refulare aferente ventilaţiei mecanice trebuie dispuse astfel încât să se asigure o circulaţie suficientă aerului în încăperi pentru a se evita acumularea de vapori toxici sau inflamabili sau a ambelor tipuri de vapori (ţinându-se cont de densitatea vaporilor) şi pentru a se asigura o cantitate suficientă de oxigen pentru ca atmosfera de lucru să fie în siguranţă, dar în nici un caz instalaţia de ventilaţie nu trebuie să aibă o capacitate mai mică de 30 schimburi de aer pe oră, raportat la volumul total al încăperii. Pentru anumite produse, mărirea numărului de schimburi pe oră pentru compartimentele pompelor de marfa este prevăzută în secţiunea 15.17.

12.1.4. Instalaţiile de ventilaţie trebuie să asigure o ventilaţie permanentă şi, în mod normal, să fie de tip cu extracţie. Trebuie să fie posibilă aspiraţia aerului de deasupra paiolului şi de sub acesta. In încăperile care conţin corpul motoarelor ce acţionează pompele de marfa, ventilaţia trebuie să fie de tip cu introducţie.

Orice combinaţie dintre un element fix sau rotativ executat din aliaje de aluminiu sau magneziu si un element fix sau rotativ executat din material feros, oricare ar fi jocul prevăzut, este considerată ca prezentând pericol de producere a scânteilor şi nu trebuie să fie folosită în aceste locuri.

Compartimentele pentru pompele de marfă şi alte încăperi închise în care se intră în mod normal şi care nu intră sub incidenţa paragrafului 12.1.1 trebuie să fie prevăzute cu instalaţii de ventilaţie mecanică care să poată fi comandate din exteriorul acestor încăperi şi care să satisfacă prevederile paragrafului 12.1.3, cu excepţia capacităţii care trebuie să nu fie mai mică de 20 de schimburi de aer pe oră, în funcţie de volumul total al încăperii. Trebuie luate măsuri pentru ventilarea acestor încăperi înainte de intrarea personalului în ele.

Spaţiile din dublul fund, coferdamurile, chilele cheson, tunelurile pentru tubulaturi, spaţiile de magazie şi alte spaţii în care se poate acumula marfă, trebuie să poată fi ventilate în vederea asigurării unui mediu ambiant de siguranţă în cazul în care este necesară intrarea în interiorul acestor spaţii. Dacă aceste spaţii nu sunt prevăzute cu o instalaţie permanentă de ventilaţie, trebuie să se prevadă mijloace portabile aprobate pentru ventilarea mecanică a spaţiului respectiv. Dacă este necesar, datorită amenajării spaţiilor, de exemplu a spaţiilor de magazie, canalele principale de ventilaţie trebuie să fie instalate permanent. Pentru instalaţiile permanente de ventilaţie se va prevedea o capacitate de 8 schimburi de aer pe oră şi pentru instalaţiile portabile o capacitate de 16 schimburi de aer pe oră. Ventilatoarele şi suflantele trebuie să fie separate de deschiderile destinate accesului personalului şi trebuie să corespundă paragrafului 12.1.8.

.2 Dispozitiv cu deschidere limitată - care pătrunde în tanc printr-o deschidere care în timpul utilizării, permite scăparea în atmosfera exterioară tancului a unei mici cantităţi de marfă în stare gazoasă sau lichidă. Atunci când dispozitivul nu se utilizează, acesta este complet închis. Din punct de vedere al proiectării trebuie să se asigure că nici o scăpare periculoasă din conţinutul tancului (lichid sau vapori) nu se produce prin deschiderea dispozitivului.

.3 Dispozitiv închis - care pătrunde în tanc, dar care face parte dintr-un ansamblu închis şi împiedică evacuarea conţinutului tancului. Dispozitive de acest tip sunt cele cu flotor, sondele electronice, sondele magnetice, indicatorul de nivel cu tub cu bule. Ca alternativă, poate fi folosit un dispozitiv indirect care nu pătrunde prin peretele tancului şi care este independent de tanc. Dispozitive de acest tip sunt cele pentru determinarea greutăţii mărfii, debitmetrul intercalat pe tubulatură.

13.1.3. Măsurarea în sistem cu dispozitiv deschis şi măsurarea în sistem cu dispozitiv cu deschidere limitată va fi permisă numai acolo unde:

13.1.4. Tipurile de măsurători pentru produsele individuale sunt indicate în coloana "j" a tabelului din capitolul 17.

13.2.2. Aparatele pentru detectarea vaporilor pot fi portabile sau fixe. Dacă este instalată o instalaţie fixă de măsurare trebuie să se prevadă cel puţin un aparat portabil de măsură.

13.2.3. Dacă nu este disponibil echipamentul de detectare a vaporilor toxici pentru unele produse care necesită o astfel de detectare, aşa cum se indică în coloana "k" a tabelului din capitolul 17, Administraţia poate să scutească nava de aplicarea acestei cerinţe, cu condiţia ca pe Certificatul internaţional de conformitate pentru transportul în vrac al produselor chimice periculoase să fie făcută o menţiune corespunzătoare. Dacă se acordă o astfel de scutire, Administraţia trebuie să recunoască necesitatea existenţei unui aparat de respiraţie suplimentar şi să facă menţiunea în Certificatul internaţional de conformitate pentru transportul în vrac de produse chimice periculoase, atrăgând atenţia asupra prevederilor paragrafelor 14.2.4 si 16.4.2.2.

13.2.4. Cerinţele aplicabile diverselor produse, în ceea ce priveşte detectarea vaporilor, sunt indicate în coloana "k" din tabelul de la capitolul 17.

14.1.1 Pentru protecţia membrilor echipajului care sunt angajaţi în operaţiuni de încălcare şi descărcare, trebuie prevăzut la bordul navei un echipament de protecţie corespunzător care cuprinde şorţuri mari, mănuşi speciale prevăzute cu manşete lungi, încălţăminte specială, combinezoane din materiale rezistente la produse chimice, precum şi ochelari de protecţie cu fixare etanşă pe figură sau mască de protecţie, sau ambele, îmbrăcămintea şi echipamentul de protecţie trebuie să acopere pielea în întregime în aşa fel încât nici o parte a corpului să nu rămână neprotejată.

14.1.2. Îmbrăcămintea de lucru şi echipamentul de protecţie va fi păstrat în locuri uşor accesibile şi în dulapuri speciale. Acest echipament nu va fi păstrat în interiorul încăperilor de locuit, cu excepţia echipamentului nou, neutilizat şi a echipamentului care nu a fost utilizat de la ultima lui spălare completă. Administraţia poate, totuşi, să aprobe amplasarea unei magazii de materiale pentru astfel de echipamente în interiorul încăperilor de locuit dacă ele sunt separate corespunzător de încăperile de tip cabine de locuit, coridoare, săli de mese, duşuri.

14.2.1. Navele care transportă mărfuri la care se aplică prevederile secţiunii 15.12, paragrafului 15.12.1 sau 15.12.3, în conformitate cu indicaţiile coloanei "o" a tabelului de la capitolul 17, trebuie să fie dotate cu un număr suficient de seturi complete de echipamente de siguranţă, dar nu mai puţin de trei, fiecare din aceste echipamente permiţându-i personalului să intre în compartimentul cu gaze şi să lucreze timp de cel puţin 20 de minute. Acest echipament va fi suplimentar aceluia prevăzut la regula II-2/17 a Amendamentelor SOLAS 1983.

14.2.2. Un set complet de echipament de siguranţă va fi compus din:

.1 un set de butelii de rezervă pline cu aer pentru fiecare aparat de respiraţie;

.4 butelii de rezervă încărcate complet cu aer, având o capacitate totală de aer atmosferic de cel puţin 6000 l, pentru fiecare aparat de respiraţie de la bord, în plus, faţă de prevederile regulii II-2/17 a Amendamentelor SOLAS 1983.

.1 o instalaţie de tubulaturi cu aer cu racord de cuplare pentru furtunuri, adaptabilă la aparatele de respiraţie, prevăzute la paragraful 14.2.1. Această instalaţie trebuie să aibă o capacitate suficientă de aer la presiune ridicată pentru a alimenta prin intermediul reductoarelor de presiune o cantitate suficientă de aer cu presiune scăzută care să permită la doi oameni să lucreze într-un spaţiu cu pericol la gaze timp de cel puţin o oră, fără a utiliza buteliile de aer ale aparatului de respiraţie. Trebuie prevăzute dispozitive pentru reîncărcarea buteliilor fixe de aer şi a buteliilor de aer ale aparatelor de respiraţie de la un compresor de aer special, care poate furniza aer la presiune ridicată şi la gradul de puritate cerut; sau

14.2.7. O targa care să permită scoaterea unui rănit din încăperi, cum ar fi de exemplu compartimentul pompelor marfa, va fi păstrată într-un loc uşor accesibil.

.2 aparatele de respiraţie autonome trebuie să funcţioneze în mod normal timp de cel puţin 15 minute;

.2 data la care stabilizatorul a fost adăugat şi durata eficacităţii lui;

.4 măsurile care trebuie luate în cazul în care durata voiajului a depăşit durata de eficacitate a stabilizatorului.

15.2.2. Tancurile şi echipamentul pentru soluţia de azotat de amoniu trebuie să fie independente de tancurile şi echipamentul pentru alte mărfuri sau produse combustibile. Nu trebuie să fie folosite echipamente care, în timpul exploatării sau în caz de avarie, pot elibera în marfă produse combustibile, ca de exemplu, lubrifianţi. Tancurile nu trebuie să fie folosite pentru apa de mare în caz de balastare a navei.

15.2.4. Temperatura din tanc a agentului de schimb de căldură, din instalaţia de încălzire tancuri, nu va depăşi 160°C. Instalaţia de încălzire trebuie prevăzută cu un dispozitiv de control care să permită menţinerea mărfii la o temperatură medie, în masă, de 140°C. Trebuie prevăzute alarme de temperatură ridicată la 145°C şi 150°C şi o alarmă de temperatură joasă la 125°C. Când temperatura mediului de schimb de căldură depăşeşte 160°C, se va declanşa, de asemeni o alarmă. Alarmele şi controlul temperaturii trebuie amplasate pe puntea de navigaţie.

15.2.5. Dacă temperatura medie a mărfii atinge 145°C se va dilua un eşantion de marfă în proporţie de zece părţi în greutate, apă distilată sau demineralizată la o parte greutate marfă şi pH-ul se va determina cu ajutorul unui indicator de precizie, care poate fi hârtie indicatoare sau senzor Măsurătorile de aciditate trebuie efectuate astfel, la fiecare 24 de ore. Dacă pH-ul s-a stabilit la valoare mai mică de 4,2 se va injecta amoniac gazos în marfa până când pH-ul se readuce la valoarea de 5,0.

15.3.3. Tubulaturile de încărcare trebuie extinse până în apropierea fundului tancului.

15.3.6. Pentru descărcarea mărfii trebuie utilizate pompe acţionate de la distanţă sau pompe submersibile cu acţionare hidraulică. Dispozitivul de antrenare al unei pompe acţionate de la distanţă nu trebuie să constituie o sursă de aprindere pentru disulfura de carbon şi nu trebuie utilizate echipamente care pot depăşi temperatura de 80°C.

15.3.9. Supapele de siguranţă trebuie construite din oţel inoxidabil.

15.4.4. Din punct de vedere al pericolului de incendiu trebuie luate măsuri pentru a elimina din zona de marfă orice sursă de aprindere sau orice sursă care degajă căldură sau amândouă.

15.5.2. Tancurile de marfa şi echipamentul aferent trebuie să fie ori din aluminiu pur (99,5%) ori din oţel inoxidabil masiv (304L, 316, 316L sau 316Ti) şi trebuie pasivizat în conformitate cu metodele aprobate. Pentru tubulatura de pe punte nu trebuie utilizat aluminiu. Orice material nemetalic utilizat pentru sistemul de stocare trebuie ales astfel încât să nu fie atacat de peroxidul de hidrogen, nici să nu contribuie la descompunerea lui.

15.5.4. Tancurile de marfa trebuie separate prin coferdamuri de tancurile de combustibil lichid sau de orice spaţiu care conţine substanţe inflamabile sau combustibile.

15.5.5. Tancurile destinate pentru transportul peroxidului de hidrogen nu trebuie utilizate ca tancuri de balast pentru apă de mare.

15.5.7. Aparatura fixă pentru măsurarea conţinutului de oxigen (sau conductele pentru prelevarea eşantioanelor de gaze) trebuie amplasată în spaţiile goale adiacente tancurilor pentru detectarea oricărei scurgeri de marfă care s-ar produce în aceste spaţii. Posturile de comandă de la distanţă, sistemele de supraveghere continuă (dacă sunt utilizate conducte pentru prelevarea eşantioanelor de gaz, este suficientă o prelevare intermitentă) şi alarmele luminoase şi acustice similare cu cele care sunt utilizate pentru senzorii de temperatură, trebuie amplasate pe puntea de navigaţie. Alarmele luminoase şi acustice trebuie să se declanşeze dacă concentraţia de oxigen în interiorul acestor spaţii goale depăşeşte 30% din volum. Două aparate portabile pentru măsurarea conţinutului de oxigen trebuie prevăzute ca mijloace de siguranţă.

15.5.8. Pentru a preveni cazurile în care marfa ar putea să se descompună într-un mod necontrolat, trebuie prevăzută o instalaţie de evacuare a mărfii peste bord. Marfa va fi evacuată în mare dacă temperatura sa creşte cu mai mult de 2°C pe oră într-un interval de 5 ore, sau dacă temperatura interioară în tanc depăşeşte 40°C.

15.5.10. Trebuie prevăzută o instalaţie fixă de pulverizare a apei, permiţând diluarea şi eliminarea oricărei soluţii concentrate de peroxid de hidrogen deversată pe punte. Zonele protejate prin apă pulverizată trebuie să includă manifoldul/racorduri de cuplare pentru furtunuri de cuplare şi părţile superioare ale tancurilor destinate transportului de peroxid de hidrogen soluţie. Debitul minim al acestor instalaţii trebuie să îndeplinească următoarele criterii:

.2 Debitul şi mărimea aproximativă a deversării trebuie determinate pe baza debitelor de încărcare şi descărcare maxime anticipate, pe baza timpului necesar opririi scurgerii de marfa în caz de deversare din tanc datorită preaplinului sau avarierii tubulaturii/furtunului şi în baza timpului necesar pentru începerea operaţiei de diluţie cu apă, ca urmare a comenzii din postul de comandă a încărcării mărfii sau de pe puntea de navigaţie.

.1 numele si cantitatea stabilizatorului adăugat;

Soluţii de peroxid de hidrogen cu o concentraţie de peste 8%, dar nu mai mult de 60% din greutate

15.5.15. Peroxidul de hidrogen trebuie transportat în tancuri ce au fost efectiv curăţate în întregime, pentru a elimina orice urmă a mărfurilor anterior transportate şi de vaporii acestora sau de balast. Procedurile pentru inspectarea, curăţirea, pasivizarea şi încărcarea tancurilor trebuie să fie în concordanţă cu circulara MSC/Circ. 394. La bordul navei trebuie să existe un certificat care să indice acele proceduri din circulară care au fost aplicate. Administraţia poate renunţa la cerinţa privind pasivizarea pentru navele de cabotaj ce fac voiaje scurte. O atenţie deosebită este esenţială în asigurarea transportului în siguranţă al peroxidului de hidrogen după cum urmează:

15.5.19. Aparatura fixă pentru măsurarea conţinutului de oxigen (sau conductele pentru prelevarea eşantioanelor de gaze) trebuie amplasată în spaţiile goale adiacente tancurilor respective, pentru detectarea oricărei scurgeri de marfă care s-ar produce în aceste spaţii. Aparatura trebuie să identifice creşterea inflamabilităţii în cazul îmbogăţirii cu oxigen. Posturile de citire de la distanţă, sistemele de supraveghere continuă (dacă sunt utilizate conducte pentru prelevarea eşantioanelor de gaz, prelevarea intermitentă se consideră satisfăcătoare) şi alarmele luminoase şi acustice similare cu cele care sunt utilizate pentru senzorii de temperatură trebuie instalate pe puntea de navigaţie. Alarmele luminoase şi acustice trebuie să se declanşeze dacă concentraţia de oxigen în interiorul acestor spaţii goale depăşeşte 30% din volum. Două aparate portabile pentru controlul oxigenului, trebuie să fie disponibile ca mijloace de siguranţă.

15.5.21. Instalaţiile de aerisire cu filtrare a tancurilor de marfa trebuie să fie prevăzute cu supape de presiune/depresiune pentru aerisirea normală de tip controlat şi un dispozitiv de aerisire în caz de urgenţă dacă presiunea tancului creşte rapid ca urmare a descompunerii necontrolate a mărfii, aşa cum este precizat în paragraful 15.5.20. Aceste instalaţii de aerisire trebuie concepute în aşa fel încât acestea să nu introducă apă de mare în interiorul tancului de marfă, chiar în condiţii atmosferice severe. Aerisirea de urgenţă se va dimensiona în baza presiunii de calcul a tancului şi mărimii tancului.

15.5.22. Trebuie prevăzută o instalaţie fixă de pulverizare a apei, pentru diluarea şi evacuarea oricărei soluţii de peroxid de hidrogen deversată pe punte. Zonele protejate prin apă pulverizată trebuie să includă manifoldul/racordurile pentru furtunuri şi părţile superioare ale acelor tancuri destinate transportului de soluţiei de peroxid de hidrogen. Debitul minim al acestor instalaţii trebuie să îndeplinească următoarele criterii:

.2 Debitul de deversare şi mărimea aproximativă a deversării trebuie determinate pe baza debitelor maxime anticipate de încărcare şi descărcare, pe baza timpului necesar opririi scurgerii de marfă în caz de deversare din tanc, datorită preaplinului sau unei avari la tubulatură/furtun şi în baza timpului necesar pentru începerea pulverizării apei, ca urmare a comenzii din postul de control al încărcării mărfii sau de pe puntea de navigaţie.

15.5.24. Trebuie transportate numai acele soluţii de peroxid de hidrogen care au o viteză maximă de descompunere de 1% pe an, la temperatura de 25°C. Expeditorul mărfii va prezenta comandantului navei un certificat care să garanteze că produsul corespunde acestei norme şi acest certificat se va păstra la bordul navei. La bordul navei se va afla un reprezentant tehnic al producătorului care va supraveghea operaţiunile de transfer marfa şi va putea verifica stabilitatea peroxidului de hidrogen. El va certifica comandantului că marfa a fost încărcată în stare stabilă.

15.5.26. Pe durata transferului peroxidului de hidrogen instalaţiile de tubulaturi aferente trebuie să fie separate de toate celelalte instalaţii. Furtunurile de marfă folosite pentru transferul peroxidului de hidrogen trebuie să fie marcate "NUMAI PENTRU TRANSFERUL PEROXIDULUI DE HIDROGEN".

15.6.4. Se va efectua analiza aerului din punct de vedere al conţinutului de plumb, în scopul determinării dacă atmosfera este corespunzătoare înainte de a permite personalului să intre în compartimentul pompelor de marfă sau în spaţiile goale care înconjoară tancul de marfă.

15.7.1. Întotdeauna fosforul trebuie încărcat, transportat şi descărcat sub un strat protector de apă cu o grosime de cel puţin 760 mm. în timpul operaţiei de descărcare trebuie luate măsuri pentru a se asigura că apa ocupă volumul eliberat de fosfor. Apa descărcată dintr-un tanc cu conţinut de fosfor trebuie deversată numai într-o instalaţie corespunzătoare de ia mal.

15.7.10. Operaţiile de încărcare şi descărcare ale fosforului trebuie comandate prin intermediul unui sistem centralizat de pe navă, care va grupa nu numai alarmele pentru nivelul maxim, dar suplimentar, va asigura imposibilitatea deversării din cauza umplerii complete a tancului şi în caz de urgenţă va asigura oprirea rapidă a acestor operaţii, fie de pe navă fie de pe uscat.

.7 amine şi soluţii de amine;.

15.8.4. În toate cazurile, eficacitatea procedeelor de curăţare a tancurilor şi a reţelei de tubulatură aferentă trebuie sa fie verificată prin probe sau inspecţii corespunzătoare pentru a stabili că nu a mai rămas nici o urmă de substanţă acidă sau alcalină care ar putea crea pericol în prezenţa acestor produse.

15.8.7. Tancurile pentru transportul acestor produse pot fi utilizate la transportul altor mărfuri după o curăţare minuţioasă a tancurilor şi a instalaţiilor cu tubulaturi aferente prin spălare sau purjare.

15.8.8. Toate valvulele, flanşele, armăturile şi echipamentul auxiliar trebuie să fie de tip corespunzător pentru a fi folosite cu produsele şi trebuie construite din oţel sau oţel inoxidabil în conformitate cu normele recunoscute de Administraţie Discurile sau suprafaţa discurilor, scaunele şi alte părţi ale valvulelor care sunt supuse uzurii trebuie să fie din oţel inoxidabil cu un conţinut de crom de cel puţin 11%.

15.8.9. Garniturile de etanşare trebuie să fie din materiale care nu reacţionează cu aceste produse, care nu se dizolvă în aceste produse şi care nu determină scăderea temperaturii de autoaprindere a acestor produse şi trebuie să fie rezistente la foc şi să aibă o comportare mecanică adecvată. Suprafaţa aflată în contact cu marfa trebuie să fie din politetrafluoretilenă (PTFE) sau din materiale care să asigure un grad de siguranţă similar în ceea ce priveşte caracterul lor inert. Pot fi acceptate garnituri de etanşare executate din spirale de oţel inoxidabil cu umplutură de PTFE sau dintr-un polimer fluorat similar.

15.8.11. În general, s-a constatat că următoarele materiale sunt necorespunzătoare pentru garnituri de etanşare, presgarnituri şi utilizări similare folosite în sistemele de stocare a acestor produse şi ele trebuie să fie încercate înaintea aprobării de către Administraţie:

.1 Neoprenul sau cauciucul natural, dacă intră în contact cu aceste produse;

15.8.18. Tancurile de marfă, spaţiile goale şi alte spaţii închise adiacente unui tanc structural de marfă cu golire gravitaţională, care transportă oxidul de propilenă, trebuie să conţină o marfă compatibilă (acele mărfuri menţionate la paragraful 15.8.2 sunt exemple de substanţe considerate ca incompatibile) sau trebuie să fie inertizate prin injectarea unui gaz inert corespunzător. Orice spaţiu de magazie în care este amplasat un tanc de marfă independent trebuie inertizat. Aceste spaţii inertizate şi tancurile trebuie supravegheate din punct de vedere al conţinutului de produse şi al oxigenului. Conţinutul de oxigen al acestor spaţii trebuie să fie menţinut sub 2%. Se poate utiliza un echipament portabil pentru prelevarea eşantioanelor.

15.8.22.1. Tancurile de marfă pentru transportul oxidului de propilenă cu o presiune efectivă de calcul mai mică de 0,6 bar şi tancurile pentru transportul amestecurilor de oxid de propilenă/oxid de etilena cu o presiune efectivă de calcul mai mică de 1,2 bar trebuie prevăzute cu o instalaţie de răcire pentru a menţine marfa sub temperatura de referinţă.

15.8.22.2. Aplicarea cerinţei referitoare la o instalaţie frigorifică pentru tancurile a căror presiune efectivă de calcul este mai mică de 0,6 bar poate fi suspendată de Administraţie pentru navele exploatate în zone limitate sau care efectuează voiaje de scurtă durată cu luarea în consideraţie a oricărei izolări termice a tancurilor. Zona şi perioadele din an pentru care se permit astfel de transporturi trebuie indicate în condiţiile de transport din Certificatul internaţional de conformitate pentru transportul în vrac al produselor chimice periculoase.

15.8.23.1. Orice instalaţie de răcire trebuie să menţină temperatura lichidului sub temperatura lui de fierbere la presiunea de stocare. Trebuie prevăzute cel puţin două echipamente complete de răcire cu reglare autonomă în funcţie de variaţiile temperaturii în interiorul tancurilor. Fiecare echipament de răcire trebuie complet dotat cu accesoriile necesare funcţionarii lui în bune condiţii. Comanda instalaţiei trebuie de asemenea să poată fi acţionată manual. Trebuie prevăzută o alarmă pentru a semnaliza funcţionarea necorespunzătoare a aparaturii de control a temperaturii. Fiecare instalaţie de răcire va avea o capacitate suficientă pentru a menţine temperatura mărfii lichide sub temperatura de referinţă din instalaţie.

15.8.23.3. Agenţii frigorifici care sunt separaţi de produse printr-un singur perete trebuie să fie de tipul celor care nu reacţionează cu produsele respective.

15.8.24. Supapele de siguranţă nu trebuie să fie reglate la o presiune efectivă mai mică de 0,2 bar, iar în cazul tancurilor de presiune nu mai mare de 7,0 bar la transportul oxidului de propilenă şi nu mai mare de 5,3 bar la transportul amestecurilor de oxid de propilenă/oxid de etilena.

15.8.25.1. Instalaţia cu tubulaturi pentru tancurile care urmează a fi încărcate cu aceste produse trebuie să fie separată, aşa cum se defineşte în paragraful 1.3.24, de instalaţiile cu tubulaturi ale tuturor celorlalte tancuri, inclusiv tancurile goale. Dacă instalaţia cu tubulaturi a tancurilor ce urmează a fi încărcate nu este independentă, aşa cum s-a definit în paragraful 1.3.15, separarea cerută pentru tubulatură trebuie realizată prin demontarea unor tronsoane scurte de tubulatură, valvule sau a alte tronsoane de tubulaturi şi prin instalarea de flanşe de oarbe în aceste locuri. Separarea cerută se aplică tuturor tubulaturilor pentru lichide şi vapori, tubulaturilor de ventilaţie a lichidelor şi vaporilor şi oricăror altor ramificaţii posibile, cum ar fi tubulatura comună de alimentare cu gaz inert.

15.8.25.2. Aceste produse pot fi transportate doar în conformitate cu planurile de manipulare a mărfii aprobate de Administraţie. Fiecare repartiţie planificată pentru o încărcare trebuie să fie indicată pe un plan separat de manipulare a mărfii. Planurile de manipulare a mărfii trebuie să indice întreaga instalaţie cu tubulaturi de marfă şi locurile pentru montarea flanşelor oarbe necesare pentru a fi respectate prevederile de mai sus referitoare la separarea tubulaturii. O copie din fiecare plan aprobat de manipulare a mărfii trebuie să fie păstrat la bordul navei. Certificatul internaţional de conformitate pentru transportul în vrac al produselor chimice periculoase trebuie să conţină o viză cu privire la planurile aprobate pentru manipularea mărfii

15.8.25.3. Înainte de a începe încărcarea acestor produse şi de fiecare dată când se revine la o asemenea exploatare, se va obţine de la o persoană responsabilă acceptată de către Administraţia portului, un certificat care să ateste că separarea cerută pentru tubulatură a fost efectuată şi se va păstra la bordul navei. Fiecare îmbinare dintre o flanşă oarbă si o flanşă de la tubulatura instalaţiei trebuie prevăzută cu un fir metalic şi un sigiliu pus de către o persoană responsabilă, astfel încât să fie imposibilă demontarea flanşei oarbe din neatenţie.

V_L = volumul maxim la care tancul poate fi încărcat

_R = densitatea relativă a mărfii la temperatura de referinţă

_L = densitatea relativă a mărfii la temperatura şi presiunea de încărcare

15.8.27. Marfa trebuie transportată sub un strat protector de azot gazos. Trebuie instalat un sistem automat pentru completarea cantităţii de azot pentru a evita scăderea presiunii efective în tanc sub 0,07 bar în cazul scăderii temperaturii produsului datorită condiţiilor mediului ambiant sau a funcţionării defectuoase a instalaţiei frigorifice. La bordul navei trebuie să fie disponibilă o cantitate suficientă de azot pentru a compensa necesităţile dispozitivului automat de control a presiuni. Trebuie utilizat azotul comercial (99,9%, volum) pentru realizarea stratului protector. O baterie de butelii de azot legate la tancurile de marfă prin intermediul unui reductor de presiune poate fi considerată că satisface sensul expresiei "automat" în contextul acestui paragraf.

15.8.29. Trebuie să fie prevăzută o instalaţie de pulverizare a apei sub presiune cu un debit suficient pentru a permite acoperirea eficientă a suprafeţei din jurul manifoldului de încărcare, a tubulaturilor de pe puntea expusă care servesc la manipularea produsului şi a domurilor tancurilor. Dispunerea tubulaturii şi ajutajelor trebuie să permită o pulverizare uniformă pe toată suprafaţa protejată, la un debit de 10// m²/minut. Acţionarea manuală de la distanţă trebuie să fie amplasată în aşa fel încât punerea în funcţiune de la distanţă a pompelor de alimentare a instalaţiei de pulverizare a apei şi acţionarea de la distanţă a oricăror valvule normal închise ale instalaţie să poată fi realizată dintr-un loc corespunzător situat în exteriorul zonei de marfa, în apropierea încăperilor de locuit şi uşor accesibil şi operabil în caz de incendiu în zonele protejate. Instalaţia de pulverizare a apei trebuie să poată fi comandată atât local cât şi manual prin acţionare de la distantă, iar amplasarea trebuie să asigure că orice scurgere de marfa este imediat îndepărtată prin spălare cu apă. Suplimentar, trebuie prevăzut un furtun pentru apă sub presiune la ajutaj şi dacă temperaturile ambiante permit acest lucru, acesta va fi racordat, gata de a fi utilizat imediat pe perioada operaţiunilor de încărcare şi descărcare.

15.9.2. În caz de scurgere a acestui produs întreaga cantitate de lichid deversată trebuie imediat îndepărtată prin spălare cu apă. în scopul reducerii oricărui pericol de incendiu nu se va permite uscarea lichidului prin evaporare.

15.11.4. Planşele aferente de la cuplările manifoldului de încărcare şi descărcare trebuie prevăzute cu ecrane, care pot fi portabile, pentru a îndepărta pericolul pulverizării mărfii; şi, suplimentar, trebuie prevăzute tăvi de colectare pentru a preveni scurgerea pe punte.

15.11.6. Substanţele care fac obiectul cerinţelor acestei secţiuni trebuie separate de tancurile de combustibil lichid, suplimentar faţă de cerinţele de separare din paragrafului 3.1.1.

15.12.1. Orificiile de evacuare a instalaţiilor de aerisire ale tancurilor trebuie amplasate:

15.12.2. Instalaţiile de aerisire a tancurilor trebuie prevăzute cu o conexiune pentru cuplarea unei tubulaturi de retur a vaporilor la instalaţiile de la uscat.

15.13.1. Anumite mărfuri, la care în coloana "o" a tabelului din capitolul 17 se face o referire, din cauza naturii compoziţiei lor chimice tind în anumite condiţii de temperatură, de expunere kt aer sau în contact cu catalizatorul să sufere polimerizări, descompuneri, oxidări sau alte fenomene chimice. Pentru a atenua această tendinţă, fie se introduc în marfa lichidă inhibitori chimici în cantitate mică, fie se controlează atmosfera tancului de marfa.

15.13.2. Navele care transportă aceste mărfuri trebuie concepute în aşa fel încât, să se elimine din tancurile de marfa şi din instalaţiile de manipulare a mărfii orice material de construcţie sau impuritate care ar putea produce polimerizarea sau care ar distruge inhibitorul.

.2 dacă aditivul este dependent de oxigenul atmosferic;

15.13.5. Un produs ce conţine un aditiv dependent de oxigen trebuie să fie transportat fără condiţia de inertizare (în tancuri a căror mărime nu depăşeşte 3000 m³). Aceste mărfuri nu trebuie transportate în tancuri cu cerinţa de inertizare conform capitolului II-2 din SOLAS.

15.13.7. Cristalizarea sau solidificarea mărfurilor care sunt transportate în mod normal în stare topită poate provoca epuizarea inhibitorului în anumite părţi din volumul tancului. O retopire ulterioară poate să lase pungi de lichid neinhibate, ceea ce comportă riscul unei polimerizări periculoase. Pentru a preveni aceasta, trebuie luate măsuri pentru ca mărfurile să nu poată în nici un moment să se cristalizeze sau să se solidifice, în totalitate sau parţial, în oricare parte a tancului. Orice cerinţă privind instalaţiile de încălzire trebuie să fie astfel încât în nici o parte a tancului, marfa să nu fie supraîncălzită până la punctul care să permită declanşarea unei polimerizări periculoase. Dacă temperatura din serpentinele de încălzire cu aburi riscă să provoace o supraîncălzire, trebuie prevăzută o instalaţie de încălzire indirectă, de joasă temperatură.

15.14.1. Pentru o marfa, la care în coloana "o" a tabelului din capitolul 17 se face referire la această secţiune, trebuie prevăzută o instalaţie mecanică de refrigerare, în afara cazului în care sistemul de stocare a mărfii a fost proiectat pentru a rezista la presiunea vaporilor de marfă la 45°C în cazul în care sistemul de marfă a fost proiectat să reziste la presiunea vaporilor de marfa la 45°C şi nu a fost prevăzută nici o instalaţie de refrigerare, acest lucru va fi menţionat în condiţiile de transport ale Certificatului internaţional de conformitate pentru transportul produselor chimice periculoase în vrac şi se va indica presiunea de reglare prescrisă pentru supapa de siguranţă a tancurilor.

15.14.3. Dacă navele sunt exploatate în zone limitate şi în timpul unor perioade limitate din an sau când efectuează călătorii de durată limitată, Administraţia competentă poate decide renunţarea la obligaţia ca aceste nave să fie prevăzute cu o instalaţie frigorifică. O astfel de decizie va figura în condiţiile de transport ale Certificatului internaţional de conformitate pentru transportul produselor chimice periculoase în vrac, însoţit de limitele geografice şi sezoniere sau limitele duratei voiajului.

15.14.7.2. Volumul maxim (V_L) al mărfii ce poate fi încărcată într-un tanc se va determina cu formula:

_R = densitatea relativă a mărfii la temperatura de referinţă (R)

_L = densitatea relativă a mărfii la temperatura de încărcare

15.14.7.3. Limita maximă admisibilă de umplere a fiecărui tanc de marfă trebuie precizată pe o listă aprobată de Administraţia, pentru fiecare temperatură de încărcare aplicabilă şi pentru temperatura de referinţă maximă. Comandantul va păstra în permanenţă, la bordul navei un exemplar al acestei liste.

.3 Marfa nu trebuie transportată în tancuri de marfa adiacente tancurilor permanente de balast sau de apă, cu excepţia cazului în care aceste tancuri sunt golite şi uscate.

.4 Marfa nu trebuie transportată în tancuri de marfă adiacente tancurilor de reziduuri sau tancurilor de marfă care conţin balast sau reziduuri sau alte mărfuri care conţin apă care poate declanşa reacţii periculoase. Pompele, tubulaturile sau conductele de aerisire care deservesc aceste tancuri trebuie separate de echipamentul de aceeaşi natură care deserveşte tancurile care conţin această marfa. Tubulaturile tancurilor de reziduuri sau tubulaturile de balast nu trebuie să traverseze tancuri care conţin această marfă în afara de cazul când tubulaturile sunt închise într-un tunel.

Pentru anumite produse, instalaţia de ventilaţie, aşa cum este indicată în paragraful 12.1.3, trebuie să asigure o capacitate minimă de cel puţin 45 de schimburi de aer pe oră, luând în considerare volumul brut al compartimentului. Canalele de evacuare ale instalaţiei de ventilaţie trebuie să descarce la cel puţin 10 m de deschiderile care dau în încăperile de locuit, de serviciu şi alte încăperi de aceeaşi natură şi prizele de aspiraţie aer, şi la cel puţin 4 m deasupra punţii tancurilor.

15.19.2. În caz de avarie a alimentării cu energie a oricărui sistem esenţial pentru siguranţa încărcării se va declanşa o alarmă de avertizare pentru operatorii care răspund de această operaţie.

.3 să transmită un semnal convenit pentru ca, într-o ordine determinată, să se oprească pompele sau să se închidă valvulele instalaţiei de încărcare de la uscat sau să se efectueze ambele operaţiuni şi să închidă valvulele de pe navă. Acest semnal ca şi oprirea pompelor sau închiderea valvulelor poate depinde de intervenţia operatorului. Utilizarea la bordul navei a valvulelor cu închidere automată nu trebuie permisă decât cu condiţia ca Administraţia şi Autoritatea statului portuar în cauză să aprobe această utilizare în mod special.

U = volumul de ulaj (m³) la care se declanşează semnalizarea de nivel;

15.20.1. Temperatura pe perioada transportului mărfii trebuie să fie menţinută sub 100°C pentru a preveni apariţia unei reacţii de descompunere exotermică cu autoîntreţinere.

16.1.1. În cazul mărfurilor care se transportă la bordul navelor de tipul 1, cantitatea de marfă transportată într-un tanc oarecare nu va depăşi 1250 m³.

16.1.2 În cazul mărfurilor care se transportă la bordul navelor de tipul 2, cantitatea de marfa transportată într-un tanc oarecare nu va depăşi 3000 m³.

16.1.3. Tancurile în care se transportă lichide la temperatura mediului ambiant trebuie încărcate astfel încât să se evite posibilitatea umplerii lor complete, în timpul voiajului, ca urmare a temperaturii mai ridicate pe care o poate atinge marfa.

16.2.2. Orice marfă oferită pentru transportul în vrac trebuie indicată în documentele de transport maritim prin numele ei tehnic, corect. Când marfa este un amestec, se va efectua o analiză chimică care să indice elementele ei constitutive periculoase cu contribuţie principală la pericolele pe care le prezintă marfa, sau o analiză completă, dacă aceasta este posibilă. Această analiză trebuie certificată de către producător sau de către un expert independent autorizat de către Administraţie.

16.2.3. Informaţii asupra mărfii trebuie să existe la bord şi să fie puse la dispoziţia tuturor celor interesaţi dând datele necesare cu privire la transportul în siguranţă al mărfii. Aceste informaţii trebuie să cuprindă un plan de încărcare ce va fi păstrat într-un loc accesibil, indicând toate mărfurile de la bord inclusiv fiecare produs chimic periculos transportat:

.3 măsurile ce trebuie luate în caz de contact accidental cu persoanele de la bord;

16.2.6. Dacă prezentul paragraf este menţionat în coloana "o" a tabelului din capitolul 17, vâscozitatea mărfii la 20°C trebuie să fie specificată în documentul de expediţie şi, dacă vâscozitatea mărfii depăşeşte 25 mPa.s la 20°C, atunci în documentul de transport trebuie specificată temperatura la care vâscozitatea mărfii este de 25 mPa.s.

.2 personalul este dotat cu aparate de respiraţie sau alte echipamente de protecţie necesare şi dacă întreaga operaţie se efectuează sub supravegherea atentă a unui ofiţer responsabil.

16.5.4. Eşantioanele nu trebuie păstrate la bord mai mult timp decât este necesar.

16.6.1. Dacă există posibilitatea producerii unei reacţii periculoase a unei mărfii, cum ar fi polimerizarea, descompunerea, instabilitatea termică sau emanarea gazelor, ca urmare a unei supraîncălziri locale a mărfii într-un tanc sau dintr-o tubulatură aferentă, această marfa va fi încărcată şi transportată corespunzător separată de celelalte produse a căror temperatură este suficient de ridicată pentru a amorsa o reacţie a acestei mărfi (vezi aliniatul 7.1.5.4).

16.6.3. Produsele sensibile la căldură nu trebuie transportate în tancurile de punte neizolate.

În următoarele paragrafe ale Codului sunt date cerinţele suplimentare privind exploatarea:

3.1.1	15.3.8	15.8.23.3
3.1.2.1	15.4.6	15.8.23.4
3.1.2.2	15.5	15.8.25.1
3.1.4	15.6.1	15.8.25.2
3.5.2	15.6.3	15.8.25.3
3.7.4	15.6.4	15.8.26.1
7.1.2	15.7.1	15.8.26.2
7.1.6.3	15.7.6	15.8.26.3
9.1.4	15.7.11	15.8.27
9.2	15.8.1	15.8.28
11.3.2	15.8.2	15.8.29
11.4	15.8.3	15.9
12.1.2	15.8.4	15.10.1
12.2	15.8.5	15.11.4
13.2.1	15.8.7	15.11.6
13.2.2	15.8.14.2	15.12.3.1
13.2.3	15.8.14.3	15.13
13.2.4	15.8.16	15.14.7.1
Cap. 14	15.8.17	15.14.7.2
15.1	15.8.18	15.14.7.3
15.3.1	15.8.19	15.16
15.3.7	15.8.20	15.19.8

Capitolul 16^A: Măsuri suplimentare pentru protecţia mediului marin

16A.1.1. Prevederile acestui capitol se aplică navelor ce transportă produse clasificate ca fiind substanţe lichide nocive din categoria A, B, sau C enumerate în capitolul 17.

16A2.1. Condiţiile de transport pentru produsele înscrise în Certificatul internaţional de conformitate pentru transportul în vrac al produselor chimice periculoase, trebuie să reflecte cerinţele regulii 5A din Anexa II la MARPOL 73/78.

Capitolul 17: Rezumatul cerinţelor minime

Denumirea produsului (coloana a)	Numele produselor nu sunt întotdeauna identice cu numele care figurează în ediţiile anterioare ale acestui Cod sau ale Codului BCH.
Număr ONU (coloana b)	Numărul acordat fiecărui produs figurează în recomandările propuse de Comitetul de experţi ai Naţiunilor Unite în domeniul transportului mărfurilor periculoase. Numerele ONU, când sunt utilizate sunt date cu titlu informativ.
Categoria de poluare (coloana c)	Litera A, B, C sau D semnifică categoria de poluare stabilită pentru fiecare produs în conformitate cu Anexa II la MARPOL 73/78. "III" semnifică produsul ce a fost evaluat şi stabilit în afara categoriilor A, B, C sau D. Categoria de poluare înscrisă între paranteze indică faptul că produsul a fost inclus provizoriu în această listă şi sunt necesare date suplimentare pentru a completa evaluarea pericolelor pe care le prezintă. Până când se va termina evaluarea pericolelor, se va folosi categoria de poluare acordată.
Riscuri (coloana d)	"S" semnifică că produsul figurează în Cod datorită pericolelor pe care le prezintă pentru siguranţă; "P" semnifică că produsul figurează în Cod datorită pericolelor pe care le prezintă din punct de vedere al poluării; "S/P" semnifică că produsul figurează în Cod datorită pericolelor pe care le prezintă atât din punct de vedere al siguranţei cât şi al poluării.
Tipul navei (coloana e)	1 = navă de tipul 1 (2.1.2) 2 = navă de tipul 2 (2.1.2) 3 = navă de tipul 3 (2.1.2)
Tipul tancului (coloana f)	1= tanc independent (4.1.1)
	2 = tanc structural (4.1.2)
	G = tanc cu golire gravitaţională (4.1.3)
	P = tanc de presiune (4.1.4)
Evacuarea aerului din tanc (coloana g)	Deschisă:	aerisire în sistem deschis
	Control.:	aerisire în sistem controlat
	SR:	supapă de siguranţă
Controlul atmosferei din tanc* (coloana h)	Inert:	intertizare (9.1.2.1)
	Strat:	protecţie cu lichid sau gaz (9.1.2.2)
	Uscat:	prin uscare (9.1.2.3)
	Vent.:	naturală sau artificială (9.1.2.4)
Echipament electric (coloana i)	T1 pană la T6:	clase de temperaturi
	IIA, IIB, sau IIC:	grupe de aparate
	NF:	produs neinflamabil (10.1.6)
	Da:	temperatura de inflamabilitate mai mare de 60°C (încercare în creuzet închis) (10.1.6)
	Nu:	temperatura de inflamabilitate nu depăşeşte 60°C (încercare în creuzet închis)(10.1.6)
Dispozitiv de măsurare (coloana j)	O:	tip deschis (13.1.1.1)
	R:	tip cu deschidere limitată (13.1.1.2)
	C:	tip închis (13.1.1.3)
	I:	tip indirect (13.1.1.3)
Detectarea vaporilor (coloana k)	F:	vapori inflamabili
	T.	vapori toxici
Protecţia contra incendiilor (coloana l)	A:	spumă rezistentă la alcooli (sau spumă cu utilizări multiple)
	B:	spumă obişnuită; conţine toate spumele ce nu sunt rezistente la alcooli şi, în mod deosebit, spumele fluoroproteice şi cele ce formează o peliculă apoasă (AFFF)
	C:	pulverizarea apei
	D:	produs chimic uscat
	Nu:	nu este prevăzută nici o cerinţă specială în prezentul Cod
Materiale de construcţie (coloana m)	N:	vezi paragraful 6.2.2
	Z:	vezi paragraful 6.2.3
	Y:	vezi paragraful 6.2.4
	Rubrica necompletată semnifică faptul că nu există nici o prevedere specială referitoare la materialele de construcţie.
Protecţia căilor respiratorii şi a ochilor (coloana n)	E:	vezi paragraful 14.2.8
	Nu:	nu este prevăzută nici o cerinţă specială în prezentul Cod.

a

b

c

d

e

f

g

h

i

j

k

l

m

n

o

Echipament electric

i'

i''

i'''

Denumirea produsului

Număr ONU

Cate-goria de poluare

Ris-curi

Tip navă

Tip tanc

Eva-cuarea aerului din tanc

Con-trolul atmos-ferei din tanc

Clasa

Grupa

Tem-pera-tura de infla-mabili-tate > 600C

Dis-pozitiv de măsu-rare

Detec-tarea vapo-rilor

Pro-tecţia contra incen-diilor

Mate-riale de con-strucţie

Pro-tecţia căilor respira-torii şi a ochilor

Cerinţe speciale (vezi capitolul 15)

Acetat de amil (toţi izomerii)

1104

C

P

3

2G

Control.

Nu

Nu

R

F

A

Nu

15.19.6

Acetat de benzil

C

P

3

2G

Deschisă

Nu

Da

O

Nu

A

Nu

Acetat de butil (toţi izomerii)

C

P

3

2G

Control.

Nu

Nu

R

F

A

Nu

15.19.6

Acetat de ciclohexil

2243

(B)

P

3

2G

Control.

Nu

Nu

R

F

A

Nu

15.19.6

Acetat de decil

(B)

P

3

2G

Deschisă

Nu

Da

O

Nu

A

Nu

15.19.6

Acetat de 2-etoxietil

1172

C

P

3

2G

Control.

Nu

Nu

R

F

A

Nu

15.19.6

Acetat de eter butilic al etilen-glicolului

(C)

P

3

2G

Deschisă

Nu

Da

O

Nu

A

Nu

Acetat de eter metilic al etilen-glicolului

C

P

3

2G

Deschisă

Nu

Da

O

Nu

A

Nu

Acetat de heptil

(B)

P

3

2G

Deschisă

Nu

Da

O

Nu

A

Nu

15.19.6

Acetat de hexil

1233

B

P

3

2G

Control.

Nu

Nu

R

F

A

Nu

15.19.6

Acetat de metilamil

1233

(C)

P

3

2G

Control.

Nu

Nu

R

F

A

Nu

15.19.6

Acetat de nonil

(C)

P

3

2G

Deschisă

Nu

Da

O

Nu

A

Nu

15.19.6

Acetat de n-octil

C

P

3

2G

Deschisă

Nu

Da

O

Nu

A

Nu

Acetat de vinil

1301

C

S/P

3

2G

Control.

Nu

T2

IIA

Nu

R

F

A

Nu

15.13, 15.19.6, 16.6.1, 16.6.2

Aceto-ucianhidrină

1541

A

S/P

2

2G

Control.

Nu

T1

IIA

Da

C

T

A

Y1

E

15.1,15.12, 15.17 până la 15.19, 16.6.1 până la 16.6.3

Acetonitril

1648

III

S

2

2G

Control.

Nu

T2

IIA

Nu

R

F-T

A

Nu

15.12, 15.19.6

Acid acetic

D

S

3

2G

Control.

Nu

T1

IIA

Nu

R

F

A

Y1, Z

E

15.11.2 până la 15.11.4, 15.11.6 până la 15.11.8, 15.19.6

Acid acrilic

2218

D

S

3

2G

Control.

Nu

T2

IIA

Nu

R

F-T

A

Y1

Nu

15.13, 15.19.6, 16.6.1

Acid alchilben-zensulfonic

2584. 2586

C

S/P

3

2G

Deschisă

Nu

Da

O

Nu

A

Nu

16.2.7, 16.2.8

Acid alchilben-zensulfonic, sare de sodiu în soluţie

C

P

3

2G

Deschisă

Nu

NF

O

Nu

Nu

E

16.2.7 până la 16.2.9

Acid azotic (mai puţin de 70%)

2031

C

S/P

2

2G

Control.

Nu

NF

R

T

Nu

E

15.11, 15.19

Acid azotic (10% şi mai mult)

2031 2032 (h)

C

S/P

2

2G

Control.

Nu

NF

C

T

Nu

E

15.11, 15.19

Acid butiric

2820

D

S

3

2G

Control.

Nu

Da

R

Nu

A

Y1

Nu

15.11.2 până la 15.11.4, 15.11.6 până la 15.11.8

Acid cloracetic (80% sau mai puţin)

1750

C

S/P

2

2G

Control.

Nu

NF

C

Nu

Nu

Y5

Nu

15.11.2, 15.11.4, 15.11.6 până la 15.11.8, 15.12.3, 15.19, 16.2.9

Acid clorhidric

1789

D

S

3

1G

Control.

Nu

NF

R

T

Nu

E(f)

15.11

Acid 4-clor-2-metilfenoxiacetic soluţie de sare în dimetilamină

(C)

P

3

2G

Deschisă

Nu

NF

O

Nu

Nu

N1

Nu

Acid clorsulfonic

1754

C

S/P

1

2G

Control.

Nu

NF

C

T

Nu

E

15.11.2 până la 15.11.8, 15.12, 15.16.2, 15.19

Acid crezilic, defenolizat

A

S/P

2

2G

Deschisă

Nu

Da

O

Nu

A, B

Nu

15.19.6

Acid crezilic, sare de sodiu în soluţie

A

S/P

2

2G

Deschisă

Nu

Da

O

Nu

Nu

N8

Nu

15.19.6

Acid decanoic

C

P

3

2G

Deschisă

Nu

Da

O

Nu

A

Nu

16.2.7 până la 16.2.9

Acid 2,4- diclor-fenoxiacetic, soluţie de sare în dietanol-amină

A

S/P

3

2G

Deschisă

Nu

NF

O

Nu

Nu

N1

Nu

15.19.6

Acid 2,4 diclor-fenoxiacetic, soluţie de sare în dimetil - amină (70% sau mai puţin)

A

S/P

3

2G

Deschisă

Nu

NF

O

Nu

Nu

N1

Nu

15.19.6

Acid 2- sau 5-clorpropionic

2511 (n)

(C)

S/P

3

2G

Deschisă

Nu

Da

O

Nu

A

Y1

Nu

15.11.2 până la 15.11.8, 15.12, 15.16.2, 15.19

Acid 2,4 - diclor-fenoxiacetic, soluţie de sare în triizopro-panolamină

A

S/P

3

2G

Deschisă

Nu

NF

O

Nu

Nu

N1

Nu

15.19.6

Acid 2,2- diclorpropionic

D

S

3

2G

Control.

Uscat

Da

R

Nu

A

Y5

Nu

15.11.2, 15.11.4, 15.11.6 până la 15.11.8

Acid dimetil octanoic

(C)

P

3

2G

Deschisă

Nu

Da

O

Nu

A

Nu

16.2.8, 16.2.9

Acid fluorosilicic (20-30%) în soluţie apoasă

1778

C

S/P

3

1G

Control.

Nu

NF

R

T

Nu

E

15.11

Acid formic

1779

D

S

3

2G

Control.

Nu

T1

IIA

Nu

R

T (v)

A

Y2, Y3

E

15.11.2 până la 15.11.4 15 11.6 pană la 15.11.8, 15.19.6

Acid fosforic

1805

D

S

3

2G

Deschisă

Nu

NF

O

Nu

Nu

Nu

15.11.1 până la 15.11.4, 15.11.6 până la 15.11.8

Acid 2-hidroxi-4-(metiltio) - butanoic

C

P

3

2G

Deschisă

Nu

Da

O

Nu

A

Nu

16.2.7, 16.2.8

Acid lauric

B

P

3

2G

Deschisă

Nu

Da

O

Nu

A

Nu

15.19.6, 16.2.6, 16.2.9, 16.A.2.2

Acid metacrilic

2531

D

S

3

2G

Control.

Nu

Da

R

T

A

Y1

Nu

15.13, 16.6.1

Acid neode-canoic

C

P

3

2G

Deschisă

Nu

Da

O

Nu

A

Nu

16.2.8

Acid propionic

1848

D

S

3

2G

Control.

Nu

T1

IIA

Nu

R

F

A

Y1

E

15.11.2 până la 15.11.4, 15.11.6 până la 15.11.8, 15.19.6

Acid sulfonitric (amestec acid azotic şi acid sulfuric)

1796

(C)

S/P

2

2G

Control.

Nu

NF

C

T

Nu

E

15.11, 15.16.2, 15.17, 15.19

Acid sulfuric

1830

C

S/P

3

2G

Deschisă

Nu

NF

O

Nu

Nu

Nu

15.11, 15.16.2, 16.2.8, 16.2.9

Acid sulfuric, epuizat

1832

C

S/P

3

2G

Deschisă

Nu

NF

O

Nu

Nu

Nu

15.11, 15.16.2, 16.2.8, 16.2.9

Acid tridecanoic

B

P

3

2G

Deschisă

Nu

Da

O

Nu

A

Nu

15.19.6, 16.2.6, 16.2.9, 16A.2.2

Acid trimetilacetic

D

S

3

2G

Control.

Nu

Da

R

Nu

A

Y1

Nu

15.11.2 până la 15.11. 8

Acid undecanoic

B

P

3

2G

Deschisă

Nu

Da

O

Nu

A

Nu

16.2.7, 16.2.9

Acizi graşi din ulei de cocos

C

P

3

2G

Deschisă

Nu

Da

O

Nu

A

Nu

16.2.7 până la 16.2.9

Acizi graşi din ulei de tall (cu mai puţin de 20% conţinut în acizi rezinici)

(C)

P

3

2G

Deschisă

Nu

Da

O

Nu

A

Nu

16.2.7 până la 16.2.9

Acizi graşi din ulei de tall, sare de bariu

B

S/P

3

2G

Deschisă

Nu

Da

O

Nu

A

Nu

15.19.6, 16.2.6

Acizi naftenici

A

P

2

2G

Deschisă

Nu

Da

O

Nu

A

Nu

15.19.6

Acrilamidă în soluţie (50% sau mai puţin)

2074

D

S

2

2G

Deschisă

Nu

NF

C

Nu

Nu

Nu

15.12.3, 15.13, 15.16.1, 15.19.6, 16.6.1

Acrilat de butil (toţi izomerii)

B

S/P

2

2G

Control.

Nu

T2

IIB

Nu

R

F-T

A

Nu

15.13, 15.19.6, 16.6.1, 16.6.2

Acrilat de decil

A

S/P

2

2G

Deschisă

Nu

T3

IIA

Da

O

Nu

A,C,D

N2

Nu

15.13, 15.19.6, 16.6.1, 16.6.2

Acrilat de etil

1917

A

S/P

2

2G

Control.

Nu

T2

IIB

Nu

R

F-T

A

E

15.13, 15.19.6, 16.6.1, 16.6.2

Acrilat de 2-etilhexil

B

S/P

3

2G

Deschisă

Nu

T3

IIB

Da

O

Nu

A

Nu

15.13, 15.19.6, 16.6.1, 16.6.2

Acrilat de 2-hidroxietil

B

S/P

2

2G

Control.

Nu

Da

C

T

A

Nu

15.12, 15.13, 15.19.6, 16.6.1, 16.6.2

Acrilat de metil

1919

B

S/P

2

2G

Control.

Nu

T1

IIB

Nu

R

F-T

A

E

15.13, 15.19.6, 16.6.1, 16.6.2

Acrilonitril

1093

B

S/P

2

2G

Control.

Nu

T1

IIB

Nu

C

F-T

A

N3,Z

E

15.12, 15.13, 15.17, 15.19

Adiponitril

2205

D

S

3

2G

Control.

Nu

IIB

Da

R

T

A

Nu

Aduct fumărie de colofoniu, dispersie în apă

B

P

3

2G

Deschisă

Nu

Da

O

Nu

Nu

Nu

15.19.6, 16.2.6

Alaclor tehnic (90% sau mai mult)

B

S/P

3

2G

Deschisă

Nu

Da

O

Nu

A, C

Y1

Nu

15.19.6, 16.2.6, 16.2.9, 16.A.2.2

Alcani (C6-C9)

(C)

P

3

2G

Control.

Nu

Nu

R

F

A

Nu

15.19.6

Alchilamine în amestec cu sulfo-hidrocarburi (C18+), lanţ lung

B

P

3

2G

Deschisă

Nu

Da

O

Nu

A, B

Nu

15.19.6, 16.2.6

Alchilaţi pentru aviaţie (parafine C8 şi izoparafine inter.fierb. (95-1200C) (bb)

(C)

P

3

2G

Control

Nu

Nu

R

F

B

Nu

15.19.6

Alchil (C3-C14) ditiofosfat de zinc

B

P

3

2G

Deschisă

Nu

Da

O

Nu

A, B

Nu

15.19.6, 16.2.6

Alchilaril polieteri (C11-C20) lanţ lung

C

P

3

2G

Deschisă

Nu

Da

O

Nu

A, B

Nu

16.2.7, 16.2.8

Alchilaril (C7-C16) ditiofosfat de zinc

(C)

P

3

2G

Deschisă

Nu

Da

O

Nu

A, B

Nu

16.2.7, 16.2.8

Alchilbenzen, alchilindan, alchilindenă în amestec (fiecare C12-C17)

A

P

2

2G

Deschisă

Nu

Da

O

Nu

A

Nu

15.19.6

Alchilbenzeni (C3-C4)

A

P

3

2G

Control.

Nu

Nu

R

F

A

Nu

15.19.6

Alchilbenzeni (C5-C8)

A

P

2

2G

Deschisă

Nu

Da

O

Nu

A

Nu

15.19.6

Alchilnitraţi (C7-C9)

B

S/P

2

2G

Deschisă

Nu

Da

O

Nu

A, B

Nu

15.19.6, 15.20, 16.6.1 până la 16.6.3

Alchilfenol (C7-C11) poli (4-12) etoxilat

B

P

3

2G

Deschisă

Nu

Da

O

Nu

A

Nu

15.9.6, 16.2.6, 16.2.9

Alchilsalicilat de calciu (C13+) lanţ lung

C

P

3

2G

Deschisă

Nu

Da

O

Nu

A, B

Nu

16.2.7, 16.2.8

Alchilsalicilat de magneziu (C11) lanţ lung

C

P

3

2G

Deschisă

Nu

Da

O

Nu

A, B

Nu

16.2.7, 16.2.8

Alchil-sulfonaţi de sodiu (C14-CI7), soluţie 60-65%

B

P

3

2G

Deschisă

Nu

NF

O

Nu

Nu

Nu

16.2.6

Alcool alilic

1098

B

S/P

2

2G

Control.

Nu

T2

IIB

Nu

C

F-T

A

E

15.12, 15.17, 15.19

Alcool benzilic

C

P

3

2G

Deschisă

Nu

Da

O

Nu

A

Nu

Alcool decilic (toţi izomerii)

B

P

3

2G

Deschisă

Nu

Da

O

Nu

A

Nu

15.19.6, 16.2.9(s)

Alcool dodecilic

B

P

3

2G

Deschisă

Nu

Da

O

Nu

A

Nu

15.19.6, 16.2.6, 16.2.9, 16A.2.2

Alcool furfurilic

2874

C

P

3

2G

Deschisă

Nu

Da

O

Nu

A

Nu

Alcool metilamilic

2053

(C)

P

3

2G

Control.

Nu

Nu

R

F

A

Nu

15.19.6

Alcool nonilic (toţi izomerii)

C

P

3

2G

Deschisă

Nu

Da

O

Nu

A

Nu

Alcooli (C12 C15) poli (1-6) eloxilati

A

P

2

2G

Deschisă

Nu

Da

O

Nu

A

Nu

15.19.6

Alcooli(Cl2 C15) poli (7-19) eloxilati

B

P

3

2G

Deschisă

Nu

Da

O

Nu

A

Nu

15.19.6, 16.2.6

Alcooli (C12 C15) poli (20+) eloxilati

C

P

3

2G

Deschisă

Nu

Da

O

Nu

A

Nu

Alcooli (C6-Cn) secundari poli (3-6) etoxilaţi

A

P

2

2G

Deschisă

Nu

Da

O

Nu

A

Nu

15.19.6

Alcooli (C6-C17) secundari poli (7-12) etoxilaţi

B

P

3

2G

Deschisă

Nu

Da

O

Nu

A

Nu

15.19.6, 16.2.6, 16.2.9

Alcool undecilic

B

P

3

2G

Deschisă

Nu

Da

O

Nu

A

Nu

15.19.6, 16.2.9, 16A.2.2(r)

Aldehidă butirică (toţi izomerii)

C

S/P

3

2G

Control.

Nu

T3

IIA

Nu

R

F-T

A

Nu

15.16.1, 15.19.6

Aldehida-crotonică

1143

A

S/P

2

2G

Control.

Nu

T3

IIB

Nu

R

F-T

A

E

15.12, 15.16.1, 15.17, 15.19.6

Aldehida-glutarică, soluţie (50% sau mai puţin)

D

S

3

2G

Deschisă

Nu

NF

O

Nu

Nu

Nu

15.16.1

Aldehidă de octal

1191

(B)

P

3

2G

Control.

Nu

Nu

R

F

A

Nu

15.19.6, 16.2.9

Aldehidă-propionică

1275

C

S/P

3

2G

Control.

Nu

Nu

R

F-T

A

E

15.16.1, 15.17, 15.19.6

Aluminat de sodiu, soluţie

1819

D

S

3

2G

Deschisă

Nu

NF

O

Nu

Nu

N1

Nu

Aminoetil-etanolamină

(D)

S

3

2G

Deschisă

Nu

T2

IIA

Da

O

Nu

A

N1

Nu

N Amino-etilpiperazină

2815

D

S

3

2G

Control.

Nu

Da

R

T

A

N2

Nu

15.19.6

2-(2-Aminoetoxi) etanol

3055

D

S

3

2G

Deschisă

Nu

Da

O

Nu

A, D

N2

Nu

15.19.6

2-Amino 2 metil - 1 - propanol (90% sau mai puţin)

D

S

3

2G

Deschisă

Nu

Da

O

Nu

A

N1

Nu

Amoniac, soluţie apoasă (28% sau mai puţin)

2672 (m)

C

S/P

3

2G

Control.

Nu

NF

R

T

A, B, C

N4

E(a)

Anhidridă acetică

1715

D

S

2

2G

Control.

Nu

T2

IIA

Nu

R

F-T

A

Y1

E

15.11.2 până la 15.11.4, 15.11.6 până la 15.11.8, 15.19.6

Anhidridă ftalică (topitura)

2214

C

S/P

3

2G

Control.

Nu

T1

IIA

Da

R

Nu

A, D

Nu

16.2.7 până la 16.2.9

Anhidridă maleică

2215

D

S

3

2G

Control.

Nu

Da

R

Nu

A(g), C

Nu

Anhidridă propionică

2496

C

S/P

3

2G

Control.

Nu

T2

IIA

Da

R

T

A

Y1

Nu

Anilină

1547

C

S/P

2

2G

Control.

Nu

T1

IIA

Da

C

T

A

Nu

15.12, 15.17, 15.19

Aromate policiclice (C2+)

A

P

2

2G

Control.

Nu

Da

R

Nu

A, D

Nu

15.19.6

Alchil-aril-polieteri (C9-C20)

B

P

3

2G

Deschisă

Nu

Da

O

Nu

A, B

Nu

15.19.6, 16.2.6

Azotat de amoniu (93% sau mai puţin)

D

S

2

1G

Deschisă

Nu

NF

O

Nu

Nu

Y4

Nu

15.2, 15.11.4, 15.11.6, 15.18, 15.19.6

Azotit de sodiu, soluţie

B

S/P

2

2G

Deschisă

Nu

NF

O

Nu

Nu

Nu

15.12.3.1, 15.12.3.2, 15.16.1, 15.19

Azotat feric/ Acid azotic în soluţie

C

S/P

2

2G

Control.

Nu

NF

R

T

Nu

E

15.11, 15.19

Benzen şi amestecuri având 10% benzen sau mai mult*

1114 (t)

C

S/P

3

2G

Control.

Nu

T1

IIA

Nu

C

F-T

A, B

Nu

15.12.1, 15.17, 15.19.6, 16.2.9

Bisulfit de amoniu, soluţie (70% sau mai puţin)

D

S

3

2G

Control.

Nu

NF

R

T

Nu

Y5

Nu

15.16.1, 16.6.1 până la 16.6.3

Bromclormetan

D

S

3

2G

Control.

Nu

NF

R

T

Nu

N3

Nu

Butenă (oligomeri)

B

P

3

2G

Deschisă

Nu

Da

O

Nu

A

Nu

15.19.6

Butilamină (toţi izomerii)

C

S/P

2

2G

Control.

Nu

Nu

R

F-T

A

N1

E

15.12, 15.17, 15.19.6

Butilbenzen (toţi izomerii)

2709

A

P

3

2G

Control.

Nu

Nu

R

F

A

Nu

15.19.6

Butirat de butil (toţi izomerii)

B

P

3

2G

Control.

Nu

Nu

R

F

A

Nu

15.19.6

Butirat de etil

1180

C

P

3

2G

Control.

Nu

Nu

R

F

A

Nu

15.19.6

Butirat de metil

1237

(C)

P

3

2G

Control.

Nu

Nu

R

F

A

Nu

15.19.6

p-Ciinen (bb)

2046

C

P

3

2G

Control.

Nu

Nu

R

F

A

Nu

15.19.6